Înapoi la Cuprins
terapeutică, cei mai mulți consideră că există multe probleme în viața pacientului care pot atrage atenția analistului, fiind dominante afectiv în comunicările din timpul ședinței și legate de transfer. În consecință, acești analiști susțin că poate fi utilă interpretarea conflictului inconștient corespondent, concentrată pe relația extratransferențială respectivă în care este localizată dominanța afectivă. Totuși, conflictele inconștiente patogene majore tind să fie ancorate în structurile defensive caracteriale, care vor deveni rezistențe transferențiale. Astfel, analiza sistematică a transferului este în general considerată fundamentală, dar nu cu centrare exclusivă pe activitatea interpretativă a analistului. Abordarea kleiniană a avut dintotdeauna tendința de a maximiza analiza sistematică a transferului, dar această tendință a evoluat astăzi, atât în abordarea psihologiei Eului, cât și în cea relațională. De asemenea, și analiza franceză a acordat atenție acestui aspect al travaliului analitic. VI. E. Abordări bazate pe relațiile de obiect – configurații transferențiale avansate și arhaice Înțelegerea naturii regresiei în transfer s-a reorientat și către conceptualizarea transferurilor determinate de relațiile de obiect primare, timpurii, arhaice, spre deosebire de transferurile oedipale de mai târziu, mai avansate. În transferurile regresive, conflictele oedipale și preoedipale tind să fie condensate, cu dominanța dezvoltărilor agresive, în contrast cu diferențierea mai clară a stadiului de dezvoltare din transferurile mai puțin regresive, cu dominanța conflictelor sexuale infantile. În lumina teoriei contemporane a relațiilor de obiect, a fost clarificată și îmbogățită înțelegerea aspectelor identificatorii și proiective ale dezvoltărilor transferențiale, precum în cele întâlnite în tratamentul tulburărilor de personalitate grave. În cazul organizării nevrotice a personalității, trecerile la act predominante în legăturile de tip transfer/contratransfer care se dezvoltă în timpul tratamentului presupun identificări ale pacientului cu un aspect al sinelui său infantil, în același timp proiectând reprezentarea de obiect corespunzătoare asupra analistului. Mai puțin frecvente sunt formele inversate ale acestei puneri în act, în care pacientul se identifică cu reprezentarea de obiect, în timp ce proiectează reprezentarea de sine corespondentă asupra analistului. Dimpotrivă, în cazul psihopatologiei grave, astfel de forme inversate sunt frecvente, iar inversările alternative constante ale reprezentărilor de sine și ale obiectului reprezintă regula, ceea ce dă un caracter aparent haotic dezvoltărilor transferențiale (Kernberg, Yeomans, Clarkin et al., 2008). În plus, în aceste cazuri apar și alte complicații: activarea reciprocă a sinelui grandios și a reprezentării sinelui depreciat al pacientului, ca patologie dominantă a relațiilor de obiect în manifestările în transfer ale patologiei narcisice și regresia la relațiile simbiotice în care pacientul nu poate tolera nicio diferență între viziunile și relaționările din terapeut, experimentând toate triangulațiile ca pe niște situații traumatice intolerabile. Interpretarea și
482
Made with FlippingBook Ebook Creator