Înapoi la Cuprins
VI. G. Perspectivele psihologiei sinelui. Kohut și contemporaneitatea Considerațiile psihologiei sinelui asupra transferului diferă de cele ale altor puncte de vedere teoretice în măsura în care sunt bazate pe linia de dezvoltare a narcisismului, separată de cea a relațiilor de obiect. De asemenea, psihologia sinelui ia în considerare o teorie extinsă a minții (Sheldrake, 2012) și, astfel, nu îl consideră pe „celălalt”, sau pe analist, ca fiind distinct de pacient, așa cum se întâmplă în psihologia bipersonală, ci mai degrabă „celălalt” este un constituent necesar al pacientului sau un obiect al sinelui acestuia. Din această perspectivă, analistul, ca figură de transfer, nu primește componente mentale transferate sau proiectate asupra sa, ci mai degrabă participă la analiza și creșterea continuă a sinelui pacientului (Kohut, 1971). Din cele mai timpurii momente ale dezvoltării sinelui, începând cu atingerea și recunoașterea unui sine coeziv (Kohut, 1971) și până la caracteristicile mereu schimbătoare ale sinelui, putem observa aspectele duale ale sinelui în funcție de modificările ambiției și idealizării (vezi definiția separată a termenului SINE). Ca urmare, transferurile sau reprezentările de obiecte ale sinelui sunt îndreptate către analistul care sprijină integrarea sinelui, având rolul de obiect al sinelui oglinditor, obiect al sinelui gemelar sau obiect al sinelui idealizant. Transferurile vor relua linia dezvoltării narcisismului, atât cu aspectele sale normale, cât și cu cele patologice. Interpretările de transfer vor permite patologiei de oglindire să se transforme în mândrie, iar patologiei de idealizare să fie integrată ca entuziasm. Este important să recunoaștem că teoria extinsă a minții nu conduce niciodată la existența unui individ izolat, ci, dimpotrivă, la utilizarea pe durata întregii vieți a altora ca obiecte ale sinelui cu funcția de oglindire și idealizare. Niciodată nu ne eliberăm de obiectele sinelui. Acest lucru este concordant cu faptul că transferurile, atât cele de obiecte ale sinelui, cât și altele, sunt ubicuitare și universale.
VII. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI ÎN AMERICA LATINĂ
VII. A. Ángel Garma Ángel Garma a pus bazele unei importante mișcări psihanalitice în Argentina, care ulterior s-a extins în întreaga America Latină. Născut în Spania, la Bilbao, Garma a emigrat în Argentina în 1938, în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939). În 1942, împreună cu alți psihanaliști, el a fondat Asociația Psihanalitică Argentiniană, al cărui președinte a fost în diferite perioade. Într-una din primele sale lucrări, La Transferencia afectiva en el Psicoanálisis [Transferul afectiv în psihanaliză], din 1931, el subliniază importanța pentru tratamentul psihanalitic a conștientizării supunerii masochiste inconștiente a pacientului în fața Supraeului pe care l-a transferat analistului. În același an, Garma a prezentat un articol, cu ocazia accederii ca membru al Societății Psihanalitice Germane, Die Realität und das Es in der Schizophrenie [Realitate și Se în schizofrenie], publicat în Internationale Zeitschrift für
484
Made with FlippingBook Ebook Creator