Înapoi la Cuprins
Psychoanalyse , Volumul XVIII (1932), nr. 2. Influențe ale gândirii lui Garma pot fi întâlnite la următorii autori: VII. Aa. Heinrich Racker Născut în Polonia, H. Racker a fost forțat de persecuția nazistă să emigreze la Buenos Aires în 1939. Și-a început analiza de formare cu Ángel Garma și a devenit o personalitate foarte influentă în dezvoltarea gândirii și practicii psihanalitice în America Latină (Garma, 1931). Racker s-a concentrat pe ce i se întâmplă analistului în relația sa cu analizantul în timpul analizei. Ca urmare, paralel cu dinamicile transferului, el a dezvoltat conceptul de dinamici ale contratransferului, a cărui analiză îi permite analistului să ajungă la o înțelegere mai completă a transferului. El ține cont nu numai de aspectele repetitive, ci și de ceea ce este nou în schimbul dintre analist și analizant. Racker a dezvoltat aceste concepte într-un moment în care, în opinia sa, nu era acordată suficientă atenție rezistenței față de transfer și față de interpretarea viselor. Exista tendința de a interpreta conflictele, dar păreau a fi ignorate motivațiile profunde, precum îndeplinirea în vis a dorințelor, care reprezintă, în fapt, esența visului. El a atribuit aceste diferențe tehnice chiar oscilațiilor din gândirea freudiană. În Estudios sobre técnica psicoanalítica [Studii asupra tehnicii psihanalitice], Racker (1958) remarca faptul că Freud a vrut să-i ferească pe pacienți de intensitatea și violența repetiției și de aceea pare uneori că încearcă să-și înfrâneze tendința de a da nevrozei de transfer un rol central în tratament. Principala contribuție a lui Racker la conceptul de transfer a fost mutarea accentului pe procesele inconștiente care au loc în analist, care îl inhibă și îl împiedică să ofere interpretări adecvate pe parcursul tratamentului: el le-a denumit contra-rezistențe, față de sarcina interpretării. Contratransferul este răspunsul concret la transfer. În consecință, el a aplicat metodologia freudiană a transformării a ceea ce a devenit un obstacol (respectiv contratransferul) într-un instrument care lărgește înțelegerea, „făcând conștient inconștientul” (vezi definiția separată CONTRATRANSFER). Sugestiile lui Racker ar putea fi deosebite de ceea ce la vremea respectivă era denumit „psihanaliza clasică” – deoarece punea accent pe noțiunile de „analist ca oglindă” și „analist ca chirurg” pentru a atinge asepsia ideală – întrucât el a aderat la o tehnică mai activă, confruntând producțiile clinice ale analizantului, aspect ce poate fi atribuit influenței lui Klein și, îndeosebi, a Paulei Heimann. El și-a asumat un aspect activ, în sensul instrucțiunilor freudiene, conștientizând procesele de identificare cu pacientul care duc la empatie și la atenția particulară acordată asocierilor pacientului. El a avut tendința de a aborda activitatea pacientului atât la nivel microscopic, cât și macroscopic, în Siedehitze (germ. punctul cel mai fierbinte) al transferului. Acest punct fierbinte este atins, după Racker, doar dacă analistul contribuie el însuși la situația analitică într-un mod suficient de cald (cu suficient contratransfer pozitiv, pe parcursul îndeplinirii sarcinilor sale). O anumită asepsie, remarca el, nu ar trebui să ne împiedice să arătăm interes și afecțiune față de analizant, căci numai Eros poate crea Eros. Anumite apărări ale analistului împotriva unor aspecte ale propriului său inconștient sunt obstacole în îndeplinirea sarcinii sale de a se confrunta cu
485
Made with FlippingBook Ebook Creator