Înapoi la Cuprins
rezonanța particulară ce are loc în analist datorită corespondenței propriei constelații psihologice cu cea a analizantului. Ideile contratransferențiale apar datorită atenției flotante sugerate de Freud și nu reprezintă niciun pericol pentru obiectivitate dacă nu sunt trecute cu vederea. Dimpotrivă, cele care produc consecințe sunt pozițiile contratransferențiale neluate în seamă (de exemplu, furia analistului față de comportamentul frustrant al analizandului). De asemenea, el descrie fenomenele de para-contratransfer, care au legătură cu transferurile produse de analizant în timpul tratamentului față de persoanele apropiate din jurul său. De asemenea, apar și para-transferuri ale analizantului față de oameni, locuri, instituții ce au legătură cu analistul. Racker face, de asemenea, o distincție între angoasa de contratransfer de natură depresivă, care, în general, corespunde unei apărări masochiste a pacientului, ce induce în analist tendința de a-l repara și de a-l experimenta pe pacientul său ca și cum ar fi vătămat, față de angoasa paranoidă (analistul este înspăimântat ca nu cumva să fie atacat sau vătămat de către pacient). Există o corespondență între angoasa paranoidă a analistului și identificarea pacientului cu obiecte persecutoare de care încearcă să se protejeze hărțuindu-l pe analist. În aceste cazuri analistul experimentează o angoasă paranoidă. Racker spune că s-a scris sau s-a vorbit prea puțin despre acest subiect și susține că a vorbi deschis despre aceste lucruri pare să îi jeneze pe analiști. Cauza trebuie căutată în originea contratransferului: experiențele infantile trezite în analist de sarcina analitică. Ideile lui Racker, în particular conceptele de contratransfer și cel conform căruia psihanalistul trebuie să își antreneze funcția de autoobservare au avut influență în formarea unor analiști, nu doar în Argentina, dar în întreaga Americă Latină. VII. A.b. Fidias Cesio Luând ca punct de pornire aderarea sa la gândirea freudiană, la care contribuie cu propriile sale dezvoltări, Fidias Cesio examinează două definiții ale transferului: cea dată în Interpretarea viselor (1900), care se referă la transferul rezultat din ideile inconștiente transferate asupra reprezentărilor preconștiente și cealaltă, avansată în cazul Dora (1905), care se referă la transferurile asupra persoanei analistului, care, conform lui Fred: „[…] sunt ediții noi sau facsimile ale impulsurilor și fantasmelor trezite și făcute conștiente pe parcursul analizei, dar au această particularitate, specifică speciei lor, că înlocuiesc o persoană anterioară cu persoana medicului. Altfel spus: este reînviată o întreagă serie de experiențe psihologice, nu ca aparținând trecutului, ci ca aplicabile persoanei medicului în momentul prezent” (Freud 1905, p. 116). Prima versiune de transfer este cea întâlnită în discursul analizantului, regula asocierii libere, care, mulțumită modului analitic specific de ascultare, spune mult mai mult decât ar părea la nivel manifest: ca analiști, avem capacitatea de a auzi discursul latent din cuvintele pe care le alege analizantul, în același mod în care, în vis, ideea refulată este transformată și reprezentată în imagini – gânduri de o natură mai primitivă. Cesio pune un accent particular pe conceptul de contratransfer cu sensul de contribuție completă a analistului care formează împreună cu analizandul o pereche indisolubilă în procesul care se desfășoară în ședință. Ambii membri evoluează într-un cadru abstinent, fără
488
Made with FlippingBook Ebook Creator