Înapoi la Cuprins
Analiza progresează într-un echilibru instabil. Dacă rămâne în imaginar, realul crește inconștient, până când ajunge să se reverse prin acting-out, devenind realitate. Freud folosește conceptul de „actual” atunci când investighează nevrozele actuale, pe care el le consideră fundamentul oricărei psihonevroze, întrucât orice producție mentală este fondată pe un actuală. În opinia lui Cesio, acesta este „realul” de dincolo de timp și spațiu. Ceea ce se prezintă ca „actual” corespunde cu ceea ce a fost îngropat, Untergang . Experiența transferului care are loc în ședință între analist și analizand este actuală, natura ei sexuală fiind la fel de autentică precum experiența infantilă care este repetată, în loc să fie reamintită. Includerea analistului ca protagonist introduce în ședința psihanalitică analiza nevrozei actuale și a tulburărilor cu manifestări somatice. Manifestările transferului actual, precum anxietatea, ipohondria, letargia, tulburările fizice, îi permit analistului să dea sens și să definească anumite senzații care apar în timpul ședinței, precum, printre altele, somnolența, plictiseala, oboseala, disconfortul. Acestea sunt manifestări minore, pe care Cesio le-a denumit „boala ocupațională a analistului”. El a dedicat o atenție particulară fenomenului letargiei – a morții aparente – care poate să se strecoare uneori fie în analist, fie în pacient, rareori în amândoi, și care a fost eufemistic descris drept „somnolență”. Din cauza etiologiei sale tragice, incestuoase și sexuale și din cauza manifestărilor neurovegetative, celular-umorale care implică tulburări somatice sau fizice atât în analist, cât și în pacient, cu certitudine, somnolența constituie o nevroză actuală. Nevroza actuală este descoperită în practica clinică ce analizează inconștientul refulat și, în particular, narcisismul primar și incestul care au fost îngropate. Dobândește acces la conștient prin reprezentările morții și, conform lui Cesio, prin prezentarea cadavrului, prin tăcere, anxietate și letargie, ca final al tragediei paricide fatal repetate în transfer. Este ceea ce Cesio denumește „transfer actual” și are o calitate somatică, purtând semnul misterios al coșmarurilor și/sau împlinirii destinului. Aceste „transferuri actuale” pot fi analizate prin intermediul construcției și interpretării conținuturilor îngropate. Într-adevăr, conceptul de îngropare este esențial pentru înțelegerea poziție teoretice a lui Cesio. Ipoteza sa este aceea că, atunci când interpretarea-construcție este făcută la momentul potrivit, iubirea de transfer își găsește calea către conștient și analiza atentă a acesteia rezolvă transferul prin legarea componentelor afective inconștiente. Astfel, drama actuală capătă natura unei repetiții a experiențelor infantile fiind introdusă odată cu acestea în timp și în istorie. Realizarea că aceste amintiri sunt re-trăiri, doar acum, cu analistul, face posibilă eliberarea libidoului din aceste fixații primitive, incestuoase, tragice și canalizarea lui, prin semnificațiile pe care le dobândește, către o structură oedipală secundară, ce poate fi elaborată. Conceptul de transfer actual reprezintă o contribuție la tehnica analitică, deoarece lărgește scopul terapeutic al psihanalizei, furnizând mijloacele tratării așa-numitelor tulburări actuale – noul termen pentru nevrozele actuale – a letargiei și reacției terapeutice negative. Analiza acestor manifestări actuale prezintă dificultăți majore, deoarece, pentru a le investiga, este necesar să ne adâncim în concepte precum pulsiune de moarte, repetiție, traumă
493
Made with FlippingBook Ebook Creator