Înapoi la Cuprins
și transfer asupra persoanei analistului, care au ridicat rezistențe puternice în rândul psihanaliștilor, dar care oferă posibilitatea extinderii domeniului psihanalizei și la manifestările somatice. Acestea sunt frecvent tratate numai cu medicație, deoarece mulți psihanaliști sunt de părere că ele țin de domeniul practicii clinice sau psihiatrice și nu de cel al psihanalizei. VII. A.c. R. Horacio Etchegoyen Pornind de la Freud, Etchegoyen (2005) definește transferul ca fiind opusul experienței. Prototipuri sunt două tipuri de impulsuri: cele conștiente, care permit Eului să înțeleagă la timpul prezent și în cadrul principiului realității (al experienței) circumstanțele tiparelor din trecut, pe de o parte, și, pe de altă parte, impulsurile inconștiente care, supuse principiului plăcerii, în căutarea gratificării, a descărcării (în transfer), consideră prezentul ca fiind trecut. El pune în evidență aspectul repetitiv al transferului condus de pulsiunile de moarte și rezistența la transfer mobilizată de principiul plăcerii, de libido. Cu privire la contratransfer, Etchegoyen arată că H. Racker, în Argentina (și, în același timp, P. Heimann la Londra) a fost cel care a atras atenția asupra rolului jucat de contratransfer ca instrument sensorial. Etchegoyen sugerează că sentimentele și pulsiunile contratransferențiale apar în Inconștientul analistului ca rezultat al transferului pacientului (p. 297) Punctul de plecare este transferul pacientului, în timp ce contratransferul este reacția la transferul pacientului, amândouă fiind generate la interiorul cadrului analitic. Cadrul operează ca referință contextuală ce creează o relație non-convențională, asimetrică. „Analistul ar putea reacționa la transferul pacientului într-un mod absolut rațional, păstrându-se întotdeauna la nivelul alianței de lucru. Dar realitatea clinică demonstrează că analistul reacționează mai întâi cu fenomene iraționale, în care sunt mobilizate conflicte infantile. În acest sens, apare clar un fenomen de transfer din partea analistului. Dar dacă vrem să conservăm situația analitică, trebuie să existe din partea analistului o reacție la pacient. Dacă nu apare, atunci trebuie să recunoaștem că nu suntem la interiorul procesului analitic, ci că reproducem, în schimb, ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi între două persoane aflate în conflict”. ( The Fundamentals of Psychoanalytic Technique [Fundamentele tehnicii psihanalitice], revizuită, ediția în limba engleză, 1999, p. 268-269) Transferul este, în același timp, trecut și prezent. Inconștientul este lipsit de timp, susține Etchegoyen, iar cura constă în a conferi temporalitate inconștientului. Din acest motiv, memoria, transferul și istoria sunt inseparabile. Analistul trebuie să ajute trecutul și prezentul să se confunde în mintea pacientului, lăsând în urmă mecanismele de refulare și clivaj care încearcă să le separe. Etchegoyen consideră că raportarea transferului la trecut nu este suficientă; dimpotrivă, situația poate fi rezolvată numai dacă recunoaștem caracterul hic et nunc al transferului, adică faptul că ceea ce se întâmplă în prezent trebuie să fie analizat. Cu privire la interpretarea contratransferului, aceasta trebuie realizată în așa fel încât să-l împiedice să devină un simplu act de aliniere cu celălalt.
494
Made with FlippingBook Ebook Creator