Înapoi la Cuprins
INCONȘTIENT Definiție tri-regională
Consultanți Inter-Regionali: Jose Renato Avzaradel (America Latină), Allannah Furlong (America de Nord) și Judy Gammelgaard (Europa) Co-Președinte Coordonator Inter-Regional: Eva D. Papiasvili (America de Nord) ______
Tradus în limba română prin grija Societății Române de Psihanaliză Traducător: Daniela Andronache Coordonator: María Inés Nieto
I. INTRODUCERE ȘI DEFINIȚIE INTRODUCTIVĂ
Este universal recunoscut faptul că descoperirea statutară a psihanalizei și ipoteza nucleu a teoriei psihanalitice, încă de la începuturile acesteia, este conceptul de inconștient. Deși conceptul a suferit transformări succesive în gândirea lui Freud, inconștientul din topografia freudiană, cu implicațiile lui de teorie descentrată a subiectivității, se evidențiază ca insight distinctiv și radical al psihanalizei clasice. Deși Freud nu a fost primul care a folosit acest termen, el a fost primul care i-a dat un loc crucial și sistematic în metapsihologia sa și care a dezvoltat o abordare metodică a diferitelor lui manifestări. Freud (1912a) a oferit o excelentă relatare a argumentației ipotezei proceselor psihice inconștiente, analizând fenomene clinice precum sugestia post hipnotică și simptomele nevrotice, în primul rând cele isterice, dar și fenomene nepatologice, precum cuvântul de spirit, parapraxiile și visele. Ipoteza existenței proceselor inconștiente poate fi identificată încă din practicile de vindecare spirituale, animism, mesmerism, hipnotism, precum și în psihologia medicală din secolul al XIX-lea. Aceste practici au în comun conceptul dual al minții, compuse din ceea ce este observabil și observatul său, adică, ceea ce este ascuns și crezut și/sau perceput intuitiv. Cu toate că în primii ani ai carierei sale, Freud pare să fi îmbrățișat acest dualism neocartezian, treptat a apărut o concepție de un tip radical diferit asupra inconștientului, care nu este o a doua conștiință, ci o serie de „acte fizice” perpetue, diferite calitativ de mintea rațională, adultă, conștientă. Psihanaliștii nu sunt unici prin supunerea lor în fața „străinului interior”, ci prin faptul că au făcut din aceste implicații epistemologice, clinice și etice ale prezenței disruptive, dar potențial transformatoare, obiectul lor zilnic de studiu. În absența noțiunii de procese inconștiente, susținea Freud, avem dificultăți în explicarea fenomenelor mentale (1916c, pp. 166-171). El „nu a obosit niciodată în insistența sa asupra argumentelor cu care l-a susținut și a combătut obiecțiile la adresa lui” (Strachey, în: Freud, 1915c, p.161).
79
Made with FlippingBook Ebook Creator