reu vedete să revină la Cannes cu Mon emour, mon emour (1967) primul film al ex-so- ţiei sale Nadine şi impresiile negative despre festival i se vor reconfirma. Cea mai penibilă amintire o are de la ... Ang6Hque: ,,Aveam nevoie de bani şi mi se oferise o sumă mare pentru un efort minim. Teribilă a fost întâlnirea mea cu Marchiza îngerilor! Trebuia să 11vem prima filmare, o scenă de pat. lncă nu făcusem cunoştinţă cu Michele Mercier. Sosesc pe platou, producăto rul mă prezintă vedetei. Eu spun •Bună ziua, doamnă!• şi imediat sunt invitat să intru în aşternut şi în pielea amşntului infpcat. Dezgustător şi umilitor! ln ge- nu se despărţea nici o clipă pentru că erau la modă răpirile. Când Scala a vli- ' zut-o a spus imediat că este exact cea pe care o căuta pentru rolul-simbol al r fetei ce observă cum se duce o genera- [ ţie. „Nu m-am ocupat în nici un fel de · cariera ei, recunoaşte tatăl Nu i-am dat nici un fel de sfat. O ador, am avut tot- deauna cele mai minunate relaţii cu pu- tinţă. Ea joacă mult teatru şi mă invită să o văd, merg de câte trei ori. E din ce I în ce mai bună". in complicatul jOc al ştafetei talente- lor avea să intre Jean-Louis Trintignant atunci când debutantul Jacques Au- diard i l-a ales drept partener în Re-
„Dacă plouă e neplăcut, dar n-ai ce far:e. Dacă-i frumos nu-i meritul tău ... " '
oarde Ies hommft tcimber (1994) pe cel C!I avea să fie încununat cu Cesarul „Tinere speranţe", Mathieu Kassovitz. •. Am făcut Z (1968) din prietenie pen- tru Costa Gavras fără să realizez prea bine ce avea să însemne acel film. Aril iucrat doar zece zile. Oe fapt trebuia să fac rolul lui Jacques Perrin, fotograful, dar n-au coincis perioadele mele libere cu zilete-de-filmanr, aşir ck arrr acceptat-- rolul judecătorului . Un rol recompensat bine, dar lucrul acesta nu-l ştiam atunci. Am primit premiul la Cannes, dar sincer să fiu Perrin îl merita mai mult." „Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am izbutit a fost acela din Ma null chez Maud (1969). Nu ţinusem să fac acest film pentru că problemele re- ligioase nu mă interesau, dar Rohmer scrisese rolul pentru mine şi a insistat vreme de doi ani. Am acceptat până la urmă şi am fost chiar coproducător, în- tre alţii cu Barbet Schroeder, Gerard Lebovici, Fra11cois Truffaut. Eram şase, am dat fiecare câte o sută de mii de franci şi filmul s-a făcut cu şase sute de mii de franci, cu peliculă puţină şi în doar cinci săptămâni. Dar a făcut în- conjurul lumii. Universitarii americani îl I adoră, iar eu încă mai primesc, după 25 de ani, cecuri. Eric Rohmer e un ins rece, foarte curios, dar şi foarte delicat, fapt pentru care îl şi iubesc." Deşi apropiaţi ca vârstă şi purtj!ţi pe crestele aceluiaşi Nouvelle Vague, Trin- tignant şi Truffaut s-au întălnit târziu, la un festival. Jean Louis a fost cel care a •.atacat": „L-am luat pe departe şi l-am întrebat de ce nu m-a solicitat niciodată mai ales că aş fi putut să joc mai bine decât el într-o mulţime dintre filmele lui! Mai târziu avea să-mi arate Le chmnbre verte şi l-am găsit formidabil. Are ceva halucinant ·şi filmul, şi eroul. N-aş fi putut să joc atât de bine ca el. La scurt timp mi-a vorbit de Ylv-t dlmanche (1983), prevenindu-mă că nu-i un rol grozav, dar am avea ocazia să lucrăm împreună. Eram bucuros deşi scenariul nu mi se părea teribil. Dar nu a avut importanţă, filmul a căpătat un farmec deosebit". La un moment dat ajunsese să facă câte-patru-cinci filme pe an, şi a hotă răt să se oprească pentru un timp şi să se dedice pasiunii sale pentru cursele automobilistice: ,,Ajunsesem pur şi sim- plu doar să mă achit corect de obligaţi ile rutiniere. Oe altfel Michel Deville obişnuia să spună în bătaie de joc: •Eu cer unui actor două calităţi, să fie punctual şi să ştie textul pe de rost!• Ajunsesem să fac doar atât. Astăzi pen- tru mine este extrem de important să pot continua să joc. Planchon mi-a spus cândva ceva foarte adevărat: •Succesul sau insuccesul sunt ca scu- latul dimineaţa„. Dacă plouă e neplă cut, dar n-ai ce face. Dacă-i frumos nu-i meritul tău„.• Ca actor faci tot ceea ce poţi, restul nu mai depinde de tine. Atâta timp cât eşti încă solicitat e formidabil. E mai puţin nevoie de mine acum ca altădată, dare nevoie şi asta-i esenţial."
i neral detest ac~t gen de scene şi sunt ~~rn~.~ăp~t?~~~ăn~: ~!r::.~i nu-'l'i într-adevăr avantajul vârstei poate n măsurat şi în subtilitatea partiturii, lu- crl' constatat în filmul lui Kieslowski, Troll coulMn.. Rouge (1994), unde Trintignant joacă personajul unui jurist pensionar, care-şi trece timpul spionăn dtr-şi vecinii-~ are· cr- relaţie' specială cu
JEAN-LOUIS
TRINTIGNANl L a cei şaizeciş işase de an·i pe care urmează să-i îm- plinească la sfârşitul aces- tui an (s-a născut la 11
ani, după ce a urmat cursuri de actorie cu Charles Dullln şi Tania Balaşova. "n 1959 face vâlvă în ,,Hamlet". „ln cinema primul rol de care am fost mulţumit a fost cel din Le Combat dlln8 l'lle (1962) al lui Cavalier. Rappeneau scrisese sce- nariul, iar Mafie era producător. Până atunci nu mă plăcusem defel pe ecran. Aveam şi o concurenţă serioasă! Gene- raţia mea de actori a fost puternică: Belmondo, Terzieff, Brialy, Blain, Ma- riefle, Rochefort, plus ceva mai tânărul Oelon. Veneam imediat după generaţia lui Gerard Philipe care, în ciuda faptu- lui că azi poate părea afectat şi preţios, a reprezentat pentru mine un reper. Am jucat alături de el mai întâi în teatru, , apoi l-am întâlnit şi pe platou, la Les I Jlellons clllngenwes (1960) când ~o ~~~„. Vadim m-a distribuit 1ntr-un ro 1 1i- oe6iitase- fiCâmF figiirat1e:-la Chri~ tian-Jaque în SI to.. lft g.-. clu·mondt (1956), dar se remarcase în Et Dleu ma la fernme (id.), faimosul film al lui Vadim. O scurtă idilă cu Brigitte Bardo! îl prnpulsează în atenţia opiniei publice', =e ed~r=~i~ V; r:~~lu'-1!t~rt'~~ „Lucrurile aveau să se schimbe pen- tru mine abia odată cu Un homme at .- ~ (1966). La filtnări m-am simtit foarte bine, era o atmosferă ve- selă, destinsă. Pierre Barouh pe care-l cunoşteam mai demult îmi spusese despre Claude Lelouch că e extraordi- nar. Şi era într-adevăr. La acea vreme era formidabil, cu timpul a ·început să se ocupe mai mult de producţie, să fie interesat mai mult de bani dşcât de re- gie. Mulţi ani nu l-am mai întâlnit, apoi am filmat Vin le vie (1984) şi Partlr, re- "'* (1985), nu mai era acelaşi. Iar ţ.ln .._ „ - femme, vtnot - cltjl (1986) s-a dovedit o catastrofă" . Avea
iâ~~,!~ă, Irene Jacob, ce-i returnează ' „Este una dintre cele trei-patru per- soane extraordinare pe care le-am în-' tâfnit în această profesie. Ea, Birkin (am filmat cu ea La femme ele ma vie, în 1986), Fanny Ardant. E incredibil cât este de sensibilă şi delicată, o veritabilă frumuseţe spirituală. Pusă în valoare şi de Krzysztof Kiesfowski, el însuşi un tip de mare sensibilitate şi precizie profe- sională. A fost poate regizorul cel mai important pe care l-am întâlnit. Pe mine care sunt un lent, mă determina să-mi accelerez ritmul". Din aşa-zisa sa carieră italiană, Trin- tignant păstrează o amuzantă amintire de la o filmare cu Sergio Corbucci, un regizor plin de haz, specializat în pe- piu m- uri şi western-uri spaQhetti înainte de Sergio Leone: „Eu nu tmeam să joc în astfel de- filme- pentru că deşi mergeau foarte bine, nu erau decât o. lungă vorbărie fără sens. Aşa se face că mi s-a propus rolul unui... mut. Bert19lucci m-a solicitat pentru. li Conformi•„ în 1969. lmi amintesc exact din cauza unui schimb de replică care a fost tăiat. Un tip spunea: •La ce vă trimite cu gândul '69?• şi altul puţin jenat ii răspundea: •E anul de după mai 68!• Scala cu care eram prieten îmi tot spunea: ·Te-aş vrea în filmele melei• Trebuia să joc în i,. F-lglll, dar mi-am rupt un picior. li cunoscusem pe când filmam cu Oino Risi li sorpaso ( 1962) la care Ettore era scenarist. Un tip ferm, trăsnit, simpatic. Aveam să lu- . crăm împreună abia Ter- (1979), un film frumos care însă n-a fost prea bine primit." Atunci, Trintignant a venit înso- ţit de fiica sa Marie (care deja jucase în Strle nolre al lui Comeau şi în Premier woyage de Nadine Trintignant), de care
decembrie 1930 la Piolenc, în Vaucluse, unde astăzi s-a şi retras, îndrăgostit de ţinutul natal, Provence). Trintignant se arată dispus să rememoreze într-o or- dine aleatorie momente dintr-o strălu cită carieră. Da la început s-a il)lpus discret, dar ferm în două direcţii opuse: cea a fragi- lităţii vulnerabile, a tandreţii şi cea a durităţii tăioase, a sarcasmului catego- ric. Putând deveni cu aceeaşi dezinvol- tură şi erou şi antierou, timid june-prim ori ucigaş fără scrupule. Mereu cu ace- laşi zâmbet tulburător în colţul gurii, dar şi ironic, chiar autoironic. " „Iniţial mi-am dorit să fiu regizor de cinema. Cu acest gând am şi venit la Paris, hotărât- să- mă-înscriu-la-IDHEG. Eram în serie cu Alain Cavalier şi Louis Mafie. Am abandonat însă repede, nu puteam tine pasul, eu sunt mai încet, şi mi-am propus: •Voi face regie când voi ajunge actorl•" Ceea ce s-a şi întâm- plat, în 1973 şi respectiv 1979, când a semnat Une )oumft blen r9lllplle şi Le Mellre negeur, trădând o natură de mo- ralist dezabuzat, umorul său nonşalant dictându-i o viziune foarte întunecată: „Cele două filme pe care le-am regizat le-am ratat. Poate că din indolenţă, din lipsă de încredere şi de perseverenţă. E · mal uşor să fii actor! Ultimul film pe care trebuia să-l Ilic l-am oprit înainte de a începe filmările deşi aveam totul pregătit : scenariul şi actorii (Pierre Ri- chard şi Anconina), producătorul şi dis- tribuitorul. Brusc n-am mai avut chef să-l fac. Asta se-ntâmpla cam prin '80, filmul trebuia să se cheme Un ....._ l „~ ... " Teatru a jucat de pe la douăaci de
lrlna COROIU
10
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online