M emoria cinefilă are legile ei ciudate, care acţionează parcă independent de voinţa noastră. Ea selec- teaza, acumulează şi, la un moment dat. ne dăm seama că aproape pe ne- simţite ne-am creat un muzeu propriu al cinematografului, în care secvenţe din filme ne revin obsedant în minte. De câte ori, de exemplu, nu am simţit dorinţa să le fac o declaraţie de dra- goste unor actriţe pentru scene pe care nu le mai uit? Delphine Seyrig, cu al său „Lăsaţi-mă ~~='·'r:t=~a~= I~~~~~ (Alain Resnais, 1961); Marlene Diec- trich plecând în deşert pentru a-şi urma iubitul în Morocco (Joseph von Ster- nberg, 1930); Uma Thurman apărând precum Venus dintr-o scoică în Aventu- rile a.ronulul MundlMIHn (Terry Gil- liam, 1988); şi o lungă serie de imagini cu Jeanne Moreau. Rătăcind pe străzi, neştiind dacă iubi- tul va mai veni sau nu în A-.ilOI' pen- tru .,.toci (Louis Malle, 1958); conver- sând cu prietenul ei Boris Vian în~· turtle perlc:ulo•• 1960 (Roger Vadim, 1959); bându-şi paharul de vin într-un bistrou de cartier în care o femeie ca ea nu ar intra în condiţii normale în Moclerelo cantabile (Peter Brook, 1960); din nou rătăcind pe străzi, de data aceasta în Milano în NomptN {Miche- langelo Antonioni, 1961); cântand Le Tourbillon, aşezată într-un scaun, ţi nându-şi genunchiul în palme în Jules tl Jim (Francois Trulfaut, 1962); sco- ţănd o înjurătură printre dinţi în Eva (Joseph Losey, 1962); trăgând cu sete din ţigară, aşezată la masa de joc în Golful lngerllor (Jacques Demy, 1963); într-un număr de striptease ad-hoc, ală turi de Brigitte Bardo! în Ytva Maria (Louis Malle, 1965); cântănd din nou pe puntea unui vapor în Marinarul de pe Gibraltar (Tonny Richardson, 1967); spunând că are 20 ani (avea 40 pe atunci!), ru~inată, alături de marinarul care se întalnea cu un miracol în Po- veste nemurtto.e (Orson Welles, 1968); pozând ca Diana, întinzând arcul uci- Î~ff~ut~~';)~ :~t~~d~ ~;:~:=
„Detest conven/ ionalul. e o boală groaznică, un fel de lepră". · JEANNE MOREAU
•
nes, pentru a poza, subllniirld că este neaparat necesar să-şi ia cu ea costu- mul de baie. „M-am dus, dar nu. era exact genul de lucruri pe care le fac cu plăcere", îşi aminteşte ea astăzi. „ve- deam toate fetele alea pe plajă ... Eu nu prea aveam sâni, nu eram acel gen de =u~ ~!jf':'înca,;: 1 u~~. rostogo- Marile roluri vin abia după întâlnirea cu Louis Malle şi cu ceilalţi regizori ai Noului Val. Impresarul siu încearcă si o determine să nu accepte rolul din Al- ·- pentru „111oc1. Ea renunţă la im- presar, realizează filmul, prezentat la Cannes în afara concursului, şi-l întâl- neşte pe un culoar în timpul festivalului pe Francois Truffaut. ,,Acolo a început prietenia... relaţia noastră. El nu reali- zase încă c.19 41111 • Ioduri. Ne-am revăzut des la Paris, iar el ml-a trimis Jules şi Jim, cartea lui Roche. După cum vedeţi, au fost lucruri de durată, nu se construieşte nimic doar într-o zi. E ca o sămânţă care va da rod. Şi la Comedia Franceză am avut spectatori -= J:'n~-::::~:lo~~~I~~~ Ies..." Urmează Amantl, care şochează opi- nia publică şi critlca prin CM& ce Truf- faut a numit ,,prima noapte de dragoste adevărată din cinematograful francez". Dar nu asemenea· roluri în care erotis- mul primar este preponderent o vor Im- pune (deşi ele nu au lipsit - Regina Mergot, Jean Dr6vllle, 1954; ..... .-11, ...,.t H 21, Jean-Louis Richard, 1964). Erotismul ei e mai rafinat, întotdeauna însoţit de o doză de perversitate, de mister. Nu scenele în care filmeazi goală li sunt caracteristice, ci cele i n care spectatorul este lăsat si binulască goliciunea, si-şl lnchipuie jocurile ero- tice 'pe care nu le vede.
Devine un fel de muză a Noului Val, despre care spune: • .Am simţit că e ceva marginal, dar cred că minoritatea are întotdeauna dreptate şi majoritatea se initeală întotdeauna". Lucrul cu Malle 1i aduce o libertate pe care nu o cunoscuse până atunci. „Se pare că marea mea problemă era că nu sunt fo- togenică. Există un standard al frumu- seţii masculine şi unul al frumuseţii fe- minine. Dar acesta a evoluat fantastic. liiainte, un prim plan iţi lua o oră şi ju- mătate, şi n-aveai voie să te mişti. Cu Malle am simţit ce-nseamnă libertatea. Fiimări cu camera pe umăr, în stradă, fără ecleraje complicate, fără machiori, fără coafor, totul filmat cu o echipă mică. Era ca şi când sângele se pusese mai repede în mişcare". După atâtea roluri şi întâlniri cu mari regizori, ea recunoaşte că aceştia au în- văţat-o că „talentul este un dar preţios pentru care trebuie să fii recunoscător. Asta nu exclude nici munca, nici exi- genţa, pentru că ei aproape erau înne- buniţi de neliniştea lor creatoare, şi -.te imi pre aea e dttFefe. Qar "' att iA văţat si am încredere în mine şi mă simt răsplătită. Da, sunt recunoscă toare. Dar şi ei îmi erau recunoscători. .. era un fel de schimb... Le sunt datoare, dar şi ei îmi sunt datori. Mulţumită lor am învăţat să spun nu". ŞI totuşi, ea nu ezită si-i ajute pe ci- neaştii mai tineri sau necunoscuţi, să accepte câte un rol în filmele lor, ba chiar să contribuie la finanţarea unui film în care crede, precum Anna l<m'll- mu- de Rustam Kamdaev (1990). incurajată de Orson Welles, trece în spatele aparatului de filmat, regizând două filme, WlllMN (1976) şi L'..._. -"' (1978). Iar în acest an se pregă teşte si adapteze un roman scris de Carol Joyce Oates, lolllce.
UrmăreŞte cu interes evoluţia cine- matografului (şi admiră de exemplu forţa unui film precum Nă9cu1I ..in1 de Oliver Stone), pentru că Jeanne Mo- reau nu s-a mulţumit niciodată sâ fie doar un actor cuminte executănd ordi- nele regizorilor. Ea s-a implicat mereu în destinele filmului. Are un cuvânt de spus şi este ascultată. A. fost preşedinta Comisiei de avansuri asupra reţetelor care ajută finanţarea unor filme fran- ceze. in 1960 era huiduită de o parte a pu- _blicului la Cannes în momentul în care primea premiul de interpretare feminină pentru rolul din Moderato cantablle (ex-aequo cu Malina Mercouri pentru NldodeUi dulMllca - frumoasă pere- che trebuie să fi fost cea alcătuită pe scenă de aceste două doamne ale cine- matografului). în 1975 era preşedinta juriului la acelaşi festival, iar în 1995 - fapt neobişnuit - era pentru a doua oară aleasă să conducă juriul la Can- nes. in acest an, în Ianuarie prezida juriul la Fealh•alwl de la NCIWI• ()elhi~-4fâr şitul lunii august conduce juriul de la Montreal, unde se aftă în competiţie şi noul fllm al lui Dan Piţa. Anii au trecut peste Jeanne Moreau, dar ea rămâne optimistă şi plină de enerple. lntrebată dacă îi este teamă de bătraneţe, răspunde: „Primul rid l-am văzut pe când filmam ll9rlnarul de pe Glbnlftar. Mi-am zis că era groaznic, dar apoi m-au chemat pe platou şi am uitat de asta. Cred că teama de bătrâ . neţe este metoda cea mai sigură de a îmbătrâni. E o frică groaznică, care-ţi scurtează viaţa. Te îmbolnăveşte, e un fel de cancer".
the Thlngs He Loves în barul-bordel din au.9le (Rainer Werner Fassbinder, 1982); sau vorbind despre frumuseţe cu tănăra asasină din Nldta (Luc Besson, 1990). Sunt doar câteva dintre rolurile dintr-o filmografie ce numără zeci de ti- tluri, unele opere de referinţă în istoria cinematografului, aftele filme de du- zină. Dar oriunde, Jeanne Moreau este ~r::z:ţ~.n~i!'n:. ~~~ ~/=or~ Pentru că nu este niciodată doar o figu- rantă, o păpuşă mânuită de cineast, ci un personaj şi o persoană. Privirea ei spune întotdeauna mai mult decât cu- vintele. Aţi remarcat ce expresive ii sunt până şi cearcănele, poate cele mai se~ :nnuci,r::n:,c:gr~ude ~~~: in- confundabilă, pe care anii nu au alte- ~~~1· ~ c:~r~~ af:iă~ai {;:~ Jacques Annaud, 1991), vedeta ar fi tre- buit să fie juna Jane March, pe care re- gizorul o obligă să apară în secvenţe p1ewpttse elltrem de eretloe~-4ieftfl adevărat ii simţi auzind doar vocea lui ~~=~~:uea~~0:.8:ă'i~~:::~1u;f~ !minieri destul de anodin. Te întrebi de ce filmul a descoperit-o relativ târziu pe această actriţă care nu se incadreazi de loc în canoanele fru- museţii clasloe. Năacută în 1928, ea a debutat în teatru, formându-şi un nume la Comedia Franceză, iritându-şi colegii de scenă care credeau că teatrul e o artă nobilă, Iar filmul una vulgară, când le spunM că ii consideră pe Gerard Phillpe un geniu. I se oferă 8P.Oi roluri banale i n come- dii uşoare. in 1955 impresarul , ei consideră că a devenit destul de cunos- cută şi că e nevoie să meargă la Can-
11
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online