e I
Cartea de
grafului 1940-1950, un deceniu „in- terzis", existent până acum doar în - arhive şi în memoria veteranilor ce- lei de-a şaptea arte, o istorie -· până acum - „ocolită", ascunsă, falsificată sau „reprimată" a filmului românesc. Efectiv, critica şi istorio- grafia plasează spre anul 1939 în- cheierea „preistoriei" filmului româ- nesc, iar piatra de hotar a „noii isto- rii" este considerată a fi anul 1948 (naţionalizarea industriei cinemato- grafice), între aceste date existând un mare gol, o „paranteză tempo- rală" pe care autorul îşi propune s-o umple. Prin forţa lucrurilor, istoria filmu- lui românesc din aceşti ani se iden- tifică (uneori până la suprapunere) cu istoria filmului militar, deci se poate considera că autorul îşi conti- nuă investigaţia istorică pe axul pro- blematic stabilit în primul volum. Pe de altă parte, însă, citim, în cartea lui Viorel Domenico, cu limpezime, intenţia de a ieşi dintr-un perimetru „specializat" (filmul cu tematică mi- litară) şi a aborda frontal istoria ci- nematografiei naţionale în deceniul al cincilea, cu toată problematica pe care o implică această perioadă mai puţin cercetată - şi implicit mai pu- ţin cunoscută - din trecutul filmului românesc. Câteva dintre capitolele şi subcapitolele cărţii oferă cititoru- lui numeroase informaţii inedite. Printre ele „Legionarii şi filmul", „Mareşalul în stop cadru" (cu „filmul execuţiei" în premieră absolută), „Frontul şi ... afrontul" (cu amănunte privind „politica de dictat"), „Repor- teruI cinematografic în război", „Filme arestate" 'cu amănunte des- pre filme-document re-descoperite ca România lrt lupt• contra bolfevls- mulul, Rizbol sfânt, Câderee Sevas- topolutul etc. şi despre contribuţiile inestimabile ale unor cineaşti ca Paul Călinescu, Tudor Posmantir, Ovidiu Gologan şi atâţia alţii la scrierea ace5tei istorii. Poate că în „cazul" O ooapte furtunoasă auto- rul nu rezistă tentaţiei de a stabili câteva excesive „relaţii militare", dar şi acest capitol, consacrat capodo- perei lui Jean Gergescu, pune în discuţie documente inedite, oferind - ca întregul volum de altfel - o lectură captivantă, atât cinefililor cât şi cineaştilor. Călin CALIMAN S ute de scrisori sosite la redacţia noastră stau mărturie despre ne- voia cinefililor de a consulta dic- \ionare de film. Informaţiile sistemati- 1 zate despre actori, regizori sau opera- , tori sunt visul tuturor acelor spectatori care îşi ordonează cunoştinţele cu mi- nuţie de colecţionar. Acestora, dar şi specialiştilor le este adresat volumul „1234 cineaşti români" de Cristina Cor- ciovescu şi Bujor T. Râpeanu, publicat „la iniţiativa şi cu concursul Uniunii Ci- neaştilor din România" (cum se preci- zează în pagina de gardă) la Editura Ştiinţifică. Tandemul autorilor este rodat în lu- crări de acest tip: ei au semnat, alături de alţi trei critici, mica enciclopedie ci- nematogafică „un secol de cinema" , apârutâ in 1989: Noua lor carte subinti- tulată „ghid bio-filmografie" şi lansată în chiar ziua sărbătoririi a 100 de ani <le cinema în România (la 27 mai) se do- reşte „o galerie a făcătorilor de film" cum declară semnatarii cărţii în prefaţă. Ei au ales, din numele trecute pe ge-
goniştilor Shirley Maclaine şf Jack -Lemmon. Sunt invocate ori citate personali- tăţi de notorietate mondială, dar şi experţi autohtoni ce şi-au exprimat opiniile în· cărţi ori în simple . arti- cole: Georges Sadoul şi Jean Mitry, Paul Michael cu a sa •de bază• „The Academy Awards: A Pictorial His- tory" sau Leslie Halliwell, O.I. Su- chianu, Adina Darian, George Lit- iera, Romulus Rusan etc. Aparatul critic fiind înglobat şi nu alăturat lucrării se uşurează lectura, ce constituie pe alocuri un incitant spectacol livresc. Căci devine de-a dreptul palpitantă această înlănţuire de definiţii şi definiri ce decurg unele din altele (vezi, de exemplu, dickensianismul lui David Lean ra- portat la filmicitatea scriitorului bri- tanic semnalată de O.I. Suchianu prin intermediul lui Hippolyte Taine) sau continua stare de interogare re- torică „de ce anume s-a acordat res- pectivul Oscar?" urmată de inventa- rierea locurilor comune sau - uneori - a supoziţiilor originale. Semnalarea erorilor din sursele cercetate este binevenită. În schimb dezamăgeşte limitarea contribuţiei celor doi critici ieşeni doar la ierar- hizarea afirmaţiilor altora, mai rar auzindu-se vocea auctorială a tan- demului. s-ar putea presupune că este vorba deocamdată de tentativa de acumulare de elemente în vede- rea elaborării unui digest, atât de necesar după o atât de lungă pe- rioadă în care în România informaţia a lipsit sau a circulat cu dificultate. O mai atentă punere la punct a manuscrisului ar fi putut evita unele repetiţii (istoria cu maieul pe care Clark Gable nu l-a purtat este rela- tată de două ori), stereotipii de lim- baj gazetăresc (de genul „cea mai frumoasă şi mai durabilă căsnicie •artistică• din cinematografia mo- decnă'~ a propos de Signoret şi Mon- -land) sau confuzii (de tipul ,,conta- • minării" filmografiei lui Alee Guin- ness cu cea a lui John Gielgud sau „promovarea" unui interpret ca regi- zor al filmului Eric The Viking etc.). Dincolo de aceste scăpări, este in- teresant de constatat că „misterul statuetei de aur" (ca să cităm titlul cărţii Adinei Darian) continuă să-şi păstreze forţa de fascinaţie pentru cinefilul român aflat în plin proces de recuperare. Irina COROIU care se scrie eronat că a realitat „înde- osebi filme de cartoane decupate" ş i nu i se menţionează unul dintre titlurile ce- lor mai importante filme realizate în tehnica desenului animat, Şotronul. Tot la capitolul animaţie trebuie spus că autorii au căzut în capcana serialelor, menţionând ca titluri independente unele episoade şi apoi, ca şi cum ar fi fost vorba de altceva, nu.mele seriei (ve- zi Cel trei muşchetari de Victor Anto- nescu sau Aventurile lui Pin Pin de Lu- miniţa Cazacu). Sigur că e imposibil să pui cap la cap o asemenea cantitate de informaţii fără a greşi. Implicarea mai multor consul- tanţi ar fi putut însă evita unele erori. Cu toate minusurile sale, cartea sem- nată de Cristina Corciovescu şi Bujor T. Râpeanu este un opus de pionierat şi merită toată stima. Ea nu poate lipsi din biblioteca suporterilor cinematografului românesc al. căror număr este impor- tant. Dana DUMA
Viorel OOMENICO
I 1 I I I t I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I 1
Aspirând la DIGEST T ipărite de Editura Junimea - laşi , dar finanţate de Ministe- rul Culturii, „Stelele Oscaru- 1 u i " se află la primul volum: 1927-1960. Autorii Ştefan Oprea şi Anca-Maria Rusu _îşi expun intenţiile foarte limpede: „lncercarea noastră de sistematizare şi de comentare va folosi criteriul cronologic, dar şi pe cel valoric, adică dintre premianţii fiecărui an ne vom opri mai ales asupra filmelor şi a figurilor celor mai reprezentative. Actorilor şi regi- zorilor le vom rezerva mini-profiluri cu date bio-filmografice cuprinză toare, iar filmele premiate vor fi co- mentate". Caracterul eteroclit este asumat cu dezinvoltură, cu voluptate chiar. Calitatea, dar şi viciul acestei teme- rare intreprinderi constând în tehni- ca puzzle a montării referinţelor cri- tice la care se apelează în perma- nenţă. Se alternează notaţii analitice sumare şi confesiuni fragmentare, fişe profesionale şi detalii anecdo- tice. Ba chiar şi informaţii de senza- ţie precum cele despre vizita incog- nito la laşi în anii '30 a cuplului Greta Garbo-John Gilbert sau des- pre escala în acelaşi dulce târg mol- dovenesc în cadrul campaniei pro- moţionale la Apartamentul a prota- nericele peliculelor produse în România, cele 1234 menţionate în titlu, aparţinând unor profesionişti care au avut un cuvânt de spus în arta şi teh- nica cinematografică, dar şi în produc- ţie sau difuzare. Ca orice selecţie, şi cea operată de cei doi critici poate fi atacată în zona coeficientului de su- biectivitate: există nume a căror filmo- grafie nu prea justifică prezenţa lor în dicţionar, după cum există şi altele. a căror importanţă e mai mare decât lasă rândurile ce le sunt dedicate să se înte- leaga. Obiecţii se pot face şi în pri- vinţa metodei de elaborare a filmografi- ilor, mai ales la capitolul premii, unde sunt amestecate unele de importanţă minoră cu altele. de mare prestiţJiu, la cele obţinute în străinătate menţionân du-se adesea numai locafîfatea, nu şi numele trofeului. Ar mai fi de semnalat omisiuni şi aprecieri inexacte în rându- rile dedicate unor personalităţi. Să luăm numai exemplul lui Laurenţiu Sârbu, unul dintre cei mai celebri re- prezentanţi ai animaţiei noastre, despre
Filme arestate C u câţiva ani în urmă, prin vo- lumul intitulat Scutul de celu- loid (Editura Militară , Bucu- 1991), locotenent-colonelul Viorel Oomenico isi oropunea - în absenţa unei lucrări de anvergura reşti , privind istoria cinemato!ilrafiei roma- neşti de la origini până. m prezent - câteva „contribuţii la o istorie a fil- mului românesc cu tematică mili- tară". Aptitudinile filmologice ale- autorului - manifestate şi până atunci în activitatea editorială, publi- cistică şi de creaţie cinematografică, la Studioul cinematografic al Arma- tei - se materializau, atunci, într-o carte cu un profil „specializat", ac- centul investigaţiei istorice fiind pus pe axul problematic ales (filmul cu tematică militară). Continuându-şi cercetările, istoricul de film Viorel Oomenico propune o a doua carte inspirată din trecutul cinematogra- fiei naţionale, Istoria secretă a fil- mului românesc (Editura Militară , Bucureşti, 1996). Autorul vorbeşte în această carte despre anii cinemato-
21
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online