ele, mizând mai mult pe slăbiciunile de- cât pe atuurile lor. La O dupi amiază de câine lucrurile deveniseră atât de se- rioase, încât profesorul lui, Lee Stras- berg a trebuit să intervină personal, ru-_ gându-I •.s-o lase mai încet, să se cal- meze, dacă nu vrea să înnebunească''. Oe altfel, plonjarea actorului în sufletul personajelor, transformarea lui de fie- care dată într-un alt fel de „eu" l-a dus pe Al Pacino acum 15 ani - în pragul alcoolismului. În 1985 eşecul răsunâtor al Revoluţiei (regia Hugh Hudson) l-a îndepărtat câ- ţiva ani de platourile de filmare şi l-a făcut să se întoarcă spre a doua lui pa- siune (prima rămânând totuşi, pictura), scena. „Mi-am dat seama că dacă mai joc astfel risc să-mi termin viaţa în spi- talul de nebuni. Am hotărât să mă deta- şez - atât căi voi putea - de persona- jele interpretate. Vreau ca, odată ajuns acasă, 1>E1rsonajul să rămână afară, în faţa casei şi să mă aştepte până a doua zi". Michelle Pfeiffer, care se întâlnise cu el prima oară pe platou la Scarf-, a remarcat şi ea schimbarea când au devenit din nou parteneri, în Frankle ,1 Johnny (regia Garry K. Marshall - 1991): „Al a devenit mai senin, mai de- taşat de munca sa. Şi-a „confecţionat" chiar un soi de autoderiziune în privinţa celebrului său perfecţionism". Oe altfel, actorul însuşi pune punctul pe „i": „Dacă vrei cu adevărat să faci meseria asta şi s-o faci bine trebuie să înveţi să faci o distincţie clară între personajele interpretate şi tine însuţi". „Când am fost colonelul orb din Parfum de femele n-am făcut altceva decât să-mi conving subconştientul că sunt orb, să încerc să reacţionez ca şi cum aş fi un nevăzător. Unii au spus că e greu. Eu zic că un asemenea personaj este mult mai uşor de interpretat decât unul normal. Şi, nu în cele din urmă, este foarte important şi regizorul cu care lucrezi. Mi-1\U plă cut întotdeuna cei care mi-au oferit cât mai multe indicaţii . Sigur, îmi place enorm să improvizez, dar într-un cadru foarte precis P.8 care trebuie să-l cu- nosc dinainte. lmi place de exemplu să lucrez cu Sidney Lumei. El pregăteşte •terenul• până în cele mai mici amă nunte, aşa cum a făcut la O dupi-emla- zi„. când aveam impresia că lntr-ade- vir devalizam o bancă." Acelaşi lucru s-a întâmplat şi când a filmat cu Martin Brest, la Parfum... Pacino, orb, trebuia să traverseze strada şi maşinile treceau pe lângă el în viteză, aproape atingân- du-l. „Era atât de veridic, încât cu toate că ştiam că la volan se aflau cascadori profesionişti , în momentul filmării sce- nei m-am gândit la fiica mea şi la faptul că nu mi-am făcut încă testamentul". Legendara lui dăruire profesională l-a făcut pe Sidney Lumei să spună: „Per- sonajele lui Pacino - amestec de sin- ceritate şi durere, devin tocmai. prin aceasta extrem de seducătoare. lntot- deauna am fost tentat să-l compar pe Al cu un reactor nuclear ambulant". Martin Brest descrie colaborarea cu Pa- cino astfel: . .A fost ceva asemănător cu o se_cvenţă pe ca!e am văzut-o demult: un tip zburand calare pe o bombă ato- mică şi chiuind de bucurie". O privire arzând de viaţă, de nelinişte, de disperare, de durere reţ inută. O voce adâncă, răguşită, în care simţi tristeţea profundă. (Rolul poliţistului din Obse- sie - r. Michael Mann rămâne antolo- gic). Un imens actor care n-a făcut ni- ciodată săli pline, n-a fost alergat de fani dezlănţuiţi pe străzi ştiind să ţină publicul la distanţă. Dar acelaşi public îi iubeşte filmele şi-l respectă. Iar el, Al Pacino, discret asupra vieţii lui particu- lare. zgârcit când e vorba de interviuri, dar dăruindu-se pur şi simplu pe ecran, spunea de curând: „Că sunt, sau nu, re- cunoscut drept un mare actor, pentru mine are mai puţină importanţă. in defi- nitiv, gloria este de cele mai multe ori primul pas spre prăbuşire". La ultima ediţie a Festivalului de la Cannes, Pacino şi-a şi ne-a descoperit o altă faţetă a talentului şi profesiona- lismului său, semnând pentru prima dată ca regizor. Looklng for Richard - este vorba de personajul istoric Richard al III-iea pe care ii şi interpretează - este filmul ,,atelierului" de creaţie în căutarea esenţelor shakespeareane, sondând în acelaşi timp accesibilitatea operei marelui Will în contemporanei- tate şi marcând diferenţele capacităţii de percepţie dintre americani şi euro- peni. Excelent. Doina STANESC!J
„Personajul nu era cine ştie ce. dar m-a convins că în afara scenei există alt- ceva, cu totul şi cu totul magic: cine- matoqraful" avea să spună el câţiva ani mai tarziu, rememorându-şi tinereţea. în faţa camerelor de luat vederi ale unui post de televiziune. Primul său mare succes, Serplco (re- gia: Sidney Lumei - 1973) dezvăluia spectatorilor un bărbat mic de statură, lipsit de strălucire. dar cu o mare forţă interioară şi cu un magnetism al privirii ce avea să-i aducă mai târziu actorului supranumele de „Privirea". Va şti să pună în valoare acest atu de fiecare dată altfel, în filmele care, chiar dacă nu toate au fost succese de critică, au evidenţiat forţa talentului său. ..lntotdeauna l-am considerat pe Montgommery Clift maestrul meu spiri- tual. Se exterioriza foarte puţin, dar pe dinăuntru ardea cu o flacără intensă, distru11ătoare chiar. Eu cred că atunci când roc nu am nevoie de prea multe cuvinte pentru a-mi exprima sentimen- tele. Deseori o singură privire face căi două paragrafe". Oe-a lungul unei cariere de peste 30 de ani, Al Pacino a interpretat roluri di- ferite: a fost junkie disperat în Panici ln Needle Park (regia: Jerry Schatzberg, 1971), cerşetor în Sperietoarea - regia acelaşi Schatzberg, 1973, alături de Gene Hackman), mafioso în cele trei părţi ale Nll•ulul (regia Francis Ford Coppola, 1972, 1974, 1990), gangster homosexual în O după-amiază de câine (regia Sidney Lumei, 1975), avocat în Dreptate pentru loll (regia Norman Je- wison, 1979), gangster psihopat în Scarface (regia Brian Oe Palma, 1983) .. . Pacino se lasă copleşit de per- sonajele interpretate, devenind una cu
l lPICINO S trălucirea aurorei - scria Vauvenargues - nu e ni- ciodată mai frumoasă de- cât primele ocheade ale ' '
maeştri ai penelului, şi o va convinge astfel pe mama lui - care nu prea lua Î~vr~~%~r~isurile fiului ei - că este un Numai că viaţa hotărâse altfel. lntr-o ~acai:iţă, împreună cu un prieten. s-au m.scns l_a C_!llebrul Actors •Studio, spu- nandu-ş1 ca o experienţă artistică în plus nu strică. A devenit repede unul din cei mai buni elevi ai lui Lee Stras- berg şi a înţeles că adevărata „che- mare" pentru el este Scena. Până în 1968 a jucat pe Broadway; apoi regizo- rul Fred Coe l-a remarcat şi i-a propus un rol în viitorul lui film. Me Natalie.
~~o~:ei'~in~ ~~~~~~ ~:= pâna la_ 52 _de ani a sperat _că ea. gloria, mtruch1pata de o statueta placată cu aur numită Oscar sâ-i surâdă. Conside- rat unul dintre cei mai mari actori ai Americii, până în 1993 el încă nu obţi nuse acel simbol al recunoştinţei şi res- pectului celor din lumea filmului. Fu- sese, e drept, nominalizat de patru ori de-a lungul carierei sale pentru rolurile din Serplco, O dupi amlazi de câine, Naful şi Dlck Tracy, dar întotdeauna statueta fusese în cele din urmă acor- dată altcuiva. Acest ghinion luase deja pentru prietenii lui înfăţişarea unui ade- vărat blestem şi Pacino - cu toate că nu este un .vânător de recompense" - începuse şi el să creadă că • cineva, acolo sus, nu-l prea iubeşte. ln 1993 când a primit Globul de aur pentru ro- lul colonelului orb din Parfum de fe- mele (r. Martin Brest) prietena lui. Linda, i-a spus: „Al tău va fi Oscarul". Şi al lui a fost. Născut în 1940, la New York, Al Pa- ·cino nu s-a gândit nici o clipă în ado- lescenţă că va fi actor. li plăceau, pe vremea aceea, poezia, Beatles, Elvis Presley, fetele şi pictura. Visa deja mo- mentul când va deveni unul din faimoşii 24
c ~ tlt s ( 1 1 pn.· nt organizat de o 11'1 1 în colaborare cu LM O Ediţia a VIII-a
Prima etapi 1 . Urangutan 2. C1rsa 3. Blood Red (19861
;i: I
I A Etapa a doua
1. Valerie Martin 2. Rolul din Lista lui Schindler 3. The Van (Duba I
Rr spunsurile corecte
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online