H
N
M asoară doar 1,55 m şi to- tuşi: „E mai scundă decât mama, dar îmi impune respect!" - declară ni- meni altul decât Steven Spielberg şi adaugă: „Pur şi simplu o ador. Îi admir energia şi lu- mina pe care o degajă figura ei, prin privire, prin zămbet, când apare în ca- dru dă impresia că ecranul se dilată. Prima oară când am văzut-o, nu mai puteam să-mi iau ochii de la ea." · Ast- fel se face că asul succesului de public a mizat pe Holly Hunter în Alway1, 1990 - remake după A guy name Joe, 1943. O poveste nedemodabilă despre imor- talitatea dragostei ce poate anula gra- niţa dintre tărâmuri: un pilot (Richard Dreyfuss) moare într-un incendiu, dar continuă să-şi urmărească îndeaproape prietena, dispeceră de zbor de care se-ndrăgosteşte un.coleg ce-i calcă ră posatului pe urme. lncântată de colabo- rare. actriţa mărturisea că „Spielberg dă actorilor sentimentul reconfortant ca joacă protejaţi de plasa de siguranţă" . „Acrobaţiile" în cinema Holly Hunter şi le-a început într-un mod nu tocmai fericit. Mignona georgiană, cu studii de specialitate la Universitatea ·carne- gie-Mellon din Pittsburgh, a apărut prima oară într-un „video nasty", un fil- muleţ de gust îndoielnic dat uitării: The Burnlng, 1980, regia Tony Maylan. Abia peste trei ani capătă un rol într-o bună companie: Svengall, 1983, regia An- thony Harvey, al doilea remake actuali- zat după o poveste veche de o sută de ani: un star afanisit, interpretat de Peter O'Toole (care ri!ia personajul lui John· Barrymore din versiunea '31), asigură protecţia unei june cântăreţe rock. in- terpretată de Jodie Foster. Din aceeaşi perioadă datează şi colaborarea susţ i- nută cu televiziunea. După o oarecare An Uncommon Love, Jonathan Demme o distribuie alături de Goldie Hawn şi Kurt Russell în Swlng Shift, 1984, istori- sind despre femeile nevoite să mun- cească în fabrică în timpul celui de al II-iea război mondial. În Wlth lntent to Klll/Urge to Klll, 1984, regia Mike Robe, este sora unei fete ucise de iubit, pe care tatăl ei vrea să-l pedepsească singur, pentru că jus- tiţia nu o face. ln End of the Line, 1987, regia debutantul Jay Russel, este fiica unui individ care protestează împotriva închiderii depoului feroviar unde lu- crase 38 de ani furând o... locomotivă. Brusc norocul începe sll-i surâdă: fr!l- ţ i o Coen scriu special pentru ea („ln sfârşit o actriţă care nu-i nici angoa- sată, nici torturată!") Ralslng Arizona, 1987. regia Joel Coen, o comedie trăs nită despre o poliţistă (deci cu aproxi- mativ 10 ani înainte de personajul din Copycat/Crlme la Indigo, 1996, regia Jon Amiel) care trăieşte cu un spărgă tor inveterat (Nicolas Cage) şi pentru că îşi doresc copii, dar nu reuşesc să-i aibă, hotărăsc să fure .un bebeluş dintr-un set de quintupli! ln acelaşi an Volker Schlondorff o distribuie într-o dramă socială, A Gatherlng of Old Man, în care sunt prezentate tensiunile ra- siale de pe o plantaţie din Louisiana, care-i aparţine eroinei sale. Prima nominalizare la Oscar şi Pre- miul Asociaţiei Criticilor de Film din Los An11eles le capătă datorită rea- lizatoarei de emisiuni tv de ştiri, prota- gonista din Broadcast News, 1987, re- gia James L. Brooks. Partenerii o ca- racterizează pe cât de succint, pe atât de edificator: William Hurt - „o minge de foci" Albert Brooks - ,,Austeritatea în persoană!" I se mai întâmplă să fie antrenată şi în câte un eşec: Animal Behavlor, 1989, r09ia H. Anne Riley (un pseudonim) alaturi de Karen Allen şi Armand As-
sanie. Prin propria natură fiind o fe- meie cerebrală cu un spirit militant, se implică şi personal în Roe vs Wade, 1989, regia Gregory Hoblit, inspirat de cazul real al unei texane necăsătorite care înfruntă severul sistem legislativ pentru a dobândi dreptul la avort. Holly Hunter obţine premiul Emmy. Din ace- eaşi zonă geografică, dar cu alt statut social va fi şi eroina titulară din The Posltlvely TNe Adventures of the Alle- ged Texan Cheerleader Murderlng Mom, 1993, regia Michael Ritchie, per- sonaj care-i aduce o nominalizare la Emmy, Gable Ace şi Globul de aur. în trena comediei lui Spielberg Al- way1, este distribuită de Lasse Hal- lstrom tot cu Richard Dreyfuss într-o altă poveste romantică de iubire Once Around, 1990: o bostoniană îşi găseşte fericirea în braţele unui milionar! Ca fa- milistă din Washington are o legătură adulterină cu Julian Sand, Crazy ln Love, 1992, regia Martha Coolidge, şi este nominalizată la Premiul Ace pentru film tv, în mozaicata sa filmografie îşi înscrie un alt film care va face vâlvă: Firme, 1993, unde Sydney Pollack îi rezervă doar o întâlnire insolită cu avocatul protagonist al lui Tom Cruise, ea fiind o surprinzătoare secretară de detectiv particular, blondă platinată şi înarmată. Altă nominalizare la Oscar! Dar marea ei întâlnirea avea să fie cea cu Jane Campion la The Plano, 1993, în care interpretează extraordinar (Oscar, Globul de aur, Premiul de inter- pretare la Cannes) rolul unei tinere . scoţiene mute, având o fetiJă nelegitimă şi sosind în Noua Zeelanda pentru a se căsători cu un fermier (Sam Neill) care o acceptă de soţie, dar nu-i poate oferi dragostea şi înţelegerea pe care le va afla la vecinul acestuia convertii la reli- gia localnicilor maori (Harvey Keitel). „Sunt o actriţă flexibilă şi dinamică,
Iar agentul meu ştie aceste lucruri pe care probabil i le-a comunicat regizoa- rei. Fapt e că după ce am citit scenariul scris de ea pentru Planul, în spiritul li- teraturii secolului XIX, am început să· o -asaltez cu telefoane. Când am aflat că va veni la Los Angeles pentru trei zile, nu m-am lăsat până n-am întâlnit-o. l-am spus încă din primul moment: •Dă-mi două zile, învăţ dialectul scoţian şi-ţi prezint cele două monoloage de la începutul şi sfârşitul filmului!• şi i-am cântat. timp de 30 de minute. Cu asta cred că am dat-o gata. A fost lovitura mea de maestru! Una peste alta, n-a fost chiar atât de greu cum mă aştep tam. E drept, după câteva săptămâni bune de filmare, am conştientizat faptul că personajul meu nu vorbeşte. în schimb este de o sensibilitate extraordi- nară, filtrându-şi prin artă toate trăirile. De unde şi frumuseţea excepţională a erotismului căruia îi reinventează lim- bajul în relaţia -bizară pe care o are cu primitivul bărbat. Nici eu nici Harvey nu ne-am pus problema să fim dublaţi în scenele de amor, cum mai pretind unii colegi pudibonzi. A fost dificil pentru noi şi pentru că eram prea moderni, prea americani în comportament. De aceea pot spune că şi costumele mi-au fost utile pentru a-mi intui mai bine personajul, atât de vulnerabil şi totuşi atât de puternic. Dincolo de blindajul corsetelor şi crinolinelor, jupoanelor şi pantalonaşilor care necesită însă gra- ţioase manevre în tactica feminină a unei eroine victoriene, pe căt de miste- rioasă şi austeră, pe atât de pasionată şi pasională ... " Acest rol i-a fost hărăzit ca răspuns parcă la reproşul pe care-l făcea mai demult, într-unul dintre rarele interviuri pe care le acordă din teama de a nu tr onţeleasă cum trebuie sau de a fi consi- derată prea preţioasă în exprimare: „90% din personajele feminine din ci- nema există doar pentru a pune în va-
loare personajele masculine. Ele nu par interesante decât de două lucruri: băr baţii şi căsătoria. Ceea ce e de necon- ceput pentru ziua de azi!" Poate de aceea Holly continuă să joace şi teatru car&-i oferă o paletă mai bogată de emploi-uri, plăcându-i în special Beth Henley, laureată cu pre- miul Pulitzer, care-i este şi prietenă: „Ne cunoaştem demult şi aş accepta să-i joc un text chiar înainte de-a în- cepe să-l scrie. Drept să spun mi-ar place să joc în toate piesele ei!" Una dintre ele a fost transpuşii şi pe ecran de către debutantul Thomas Schamme: Miss Flrecracker, 1989. Ceea ce nu în- seamnă că Holly Hunter nu s-a bucurat să joace şi într-o piesă a colegului de breaslă Sam Shepard, „A Lie of !he Mind", şi chiar să înceapă să producă ea însăşi spectacole de teatru. Bineînţeles în măsura în care poate să mai aibă timp pentru că este solici- tată asiduu şi de un David Cronenberg (Crash, 1966 premiat la Cannes). şi de o Jodie Foster (Home, lor Christmas, 1996, v. nr. 4/96, p. 6) "Voi munci mereu şi mereu. dacă voi considera că merită... Câteodată am fost prea pretenţioasă şi am ajuns să nu filmez nimic 16 luni. După atâta inacti- vitate, îmi doream aşa de mult să revin pe platou încât am fost dispusă să mai uit de exigentă. Aşa am acceptat şi câte ceva ce nu era formidabil. M-am stră duit însă să lucrez ca ~i cum ar fi fost". De aceea mulţi regizori recunosc pre- cum Jim Brooks: „Nu fni-aş fi atins am- bitiile firă eal" „Pentru mine nimic nu-i prea greu. Doar asta înseamnă să Iii actor, să poţi face orice!" - susţine, dar şi demon- strează Holly Hunter. Irina COROIU 25 ,
„.
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online