experiment tipic pentru melodrama hoflywoodiană. Trebuie doar un mic efort de imaginaţie pentru a schimba locul acţiunii într-un orăşel din sudul Americii şi a ni le în- . chipui in rolurile principale pe Sally Field şi Shirtey Macl.aine... Pretenţia de „realism" a lui Martone începe să pară cam slab susţinută . scoale din morminte. Problemele încep în momentul în care eroul se indrăgos t!!Şte de o superbă tânără decedată (Anna Falchi) care se încăpăţânează să se întoarcă printre cei vii, indiferent de câte ori el o omoară. ·
versă formă a frumuseţii. Ei sunt ajutaţi şi de imaginea clară în alb şi negru semnată de Luca Bigazzi (care a filmat şi L'Amoro mol•to, fiind probabil sin- 11uruf geniu din noul val de directori de 1m~ine italieni). Performanţele actori- ceşti sunt grotesc - strălucitoare, dis- tribuţia fiind exclusiv masculină (chiar câţiva actori interpretând şi rolurile unor femei bătrâne) . în sfârşit, parcă pentru a demonstra că acel desuet experimentalism de dra- gul experimentalismului supravieţuieşte cu bine, au fost proiectate chiar două filme ale unui veteran al avangardei ita- liene, Tonino de Bernardi. Plccoll orrorl (1995) este o antologie în 15 episoade dedicată „micilor orori" care ne supără în viaţa cotidiană. O trupă de actori (fiecare Interpretând mal multe roluri) apare într-o serie de sketch-uri care prezintă izolarea, nesiguranţa, mânia şi frustrarea. în cea mai mare parte lipsită de dialog, acţiunea este întreruptă de scene mitice - Phaedra, Orfeu - şi de superbe arii din operele lui Gluck ş1- Bellini. .În Sorill aem„ld (1996, prezentat ca o work-ln-progress), Tonino de Ber- nardi aduce laolaltă câteva dintre cele mai cunoscute simboluri ale povestirilor romantice, într-un modern decor mini- :a~~:ăd~reş~=~ide~n~i~~i~tru~<;:,~~ un Olandez Zburător (actorul Lou Cas- ~~\~r:::~n!î"~iw,~~ ;~=~bf;~~1~ şi o grotescă parodie gotică. Acest film poate deveni o adevărată parabolă emoţionantă despre rolul pe care fante- zia îl joacă în vieţile noastre - cum ~~~ei 0 ca':'~ 1 !u~::n ~l~ăa~~lă~:ia~~ I cât celei care credem că suntem. Cu puţin noroc, de Bernardi va prezenta la ' ediţia de anul viitor a festivalului o ver-' siune completă .a filmului său. Imaginea cu care rămâi despre cine- matograful italian contemporan este eşecul celor mai multe încercări de a impune un nou realism şi farmecul unor experimente pe tărâmul fanteziei, al comediei sau al suprarealismului. Din păcate, doar ştersele melodrame „rea- liste" sunt exportate, prezentate la tele- viziunile străine şi programate în com- petiţii internaţionale. Cinematograful italian nu a murit. El încerca să revină la suprafaţă. Dar, precum în Della- morte, Dell-., cineva îl . împinge de fiecare dată înapoi în sicriu. Femeile şi „cinematograful feminin" Numărul femeilor-regizor a crescut. spectaculos în ultimii 20 ani. Şi nu e vorba numai de cinematograful ,,experi- mental" (domeniu în care regizoarele s-au afirmat d,e multă vreme). ci şi de , filmul comereial. Câteva recente exem- ple - filme semnate de Jane Campion (Th• ~). Kathryn Bigelow (Zll• ciu- date), Sally Potter (Ottando) sau Gillian Armstronl! (Fiieeie doctorulul Mardi) au constituit mari succese de public. Unul dintre cele mai interesante as- pecte legate de afirmarea „femeilor re- gizor" este şansa pe care o au aceste regizoare de a ataca (şi de a-şi demon- stra forţa în acele genuri care în mod tradiţional erau destinate unei audienţe feminine. Melodramele romantice din anii '30, '«>. '50 erau etichetate „filme de temei", deşi de cele mai m1.dte ori ele erau realizate de bărbaţi. Am putut urmări, în câteva filme pre- zentate anul acesta la Pesaro, cum re- gizoarele au preluat unele genuri hol- fywoodlene destinate femeilor, dar le-au transformat în cu totul altceva. El- -.. \f995)-de-llaleria Sa11uie11to"5!9 adaptarea romanului El de Mercedes Pinto. ln 1952 Luis Bunuel adaptase acelaşi roman, într-un film care se con- centra asupra poveştii unui bărbat înne- bunit de gelozie. Versiunea lui Sar- mlento îmbrăţişează punctul de vedere al soţiei, sugerând că şi ea ar putea fi la fel de nebună. Privit ca un studiu al unei folie li deux, Ele ne aminteşte într-un mod straniu de acele ,,mistere romantice" care au cunoscut succesul în anii '«>: Rebecca (1940) de Alfred Hitchcock, Lumina de pi (1944) de George Cuc- kor, TIM s.cret ~ tlle D_!Mtf (Continuare în pag„ '35) DMld MEL~ILLE
este însă mai amuzant şi mal sofisticat şi, pe deasupra „curge" perfect de' la început la sfârşit. (Filmele fui Alniodo- var par adesea ,,a se rupe" în trecerea de la o secvenţă voit şocantă la urmă toarea.) Poezia prostului gust Coborând mai spre Sud pe harta Ita- liei, şi coborând parcă şi pe scara „bJJ- nufui gust", întâlnim primul lungmetraj semnat de Daniele Cipri si Franco Ma- ·tesco, Lo zlo dl Brooldyn (1995). Situat în lumea borfaşilor mărunţi din cartie- rele sărace de la periferia oraşului Pa- lermo, filmul este în acelaşi timp o farsă suprarealistă şi o punere la încer- care a capacităţii spectatorilor de a su- porta excesele corpului omenesc. Este o simfonie de scărplnături, râgâieli, zgomote de vânturi şi alte excreţii şi dialect sicilian aproape de neînţeles.
Chiar dacă nu poate suporta com- • paraţia cu operele semnate de Tim Bur- ton. filmul conţine căteva imagini bi- zare care probabil i-ar fi plăcut şi fui Fellini şi aduce un suflu nou în efeganc- tul (dar şi sângerosul) tradiţional filon horror italian. Comedia populară napolitană (gen care în anii '00 le-a "oferit nenumărate contracte avantajoase unor actori şi re- gizori precum Marceflo Mastroianni, Sophia Loren, Vittorio de Sica) cu- noaşte o nouă viaţă prin I buchl nert de Pappi Corsicato (1995). ln acest oma- giu în răspăr adus romanului lui Ca- mus, Străinul (ecranizat fără prea multă inventivitate de Visconti - 1967). un alt erou alienat, Adamo (Vincenzo Peluso) participă la funeraliile mamei sale şi
Aceasta ar fi poate cea mai mare slă biciune a „noii şcoli italiene". Dacă multe dintre filmele clasice ale Hol- lywoodului ascund sub aparenţa melo- 1 dramei elemente de critică socială (Ali That Heaven Allows sau lmltatlon of LI- ie de Douglas Sirk, de exemplu), multe dintre noile filme italiene sunt simple melodrame care se pretind critică so- . ci ală. 1 Exemplul cel mai concludent este SanZ1! Pelle (1994) de Alessandro d'A- latri. ln ceea ce se pretinde a fi un se- rios studiu al luptei unui băiat cu pro- bleme psihice pentru a se reintegra în societate, superba actriţă Anna Galiena se străduie din răsputeri să arate pre- cum o funcţionară de la un oficiu poş tal de cartier. (S-ar putea spune că e aproape la fel de convingătoare ca Sophia Loran când încerca să interpre- teze o soţie de pescar napolitan.) Noul june prim italian - Kim Rossl Stuart - 'a avut parte de cronici entuziaste pen- tru rolul băiatului bogat dereglat mental care se îndrăgosteşte de funcţionara de 111 Poştă. Sunt intru totul de acord cu directo- rul festivalului, dl. Adriano April, care subliniază faptul ca sfârşitul filmului este de o insensibilitate care atinge grotescul - băiatul ajunge într-un azil psihiatric şi se îndrăgosteşte acolo de o pacientă, ,,astfel încât nebunii rămân între nebuni şi cei sănătoşi printre cei sănătoşi." Dar nu pot subscrie părerii conform căreia acest final ar contrasta cu restul filmului. El nu face decât să ·confirme superficialitatea demersului , lui d'Alatri. Pe măsură ce băiatul se lasă pradă acelui amout. fou pE!f!tru funcţionara interpretată de Galiena. ne dăm seama că este imposibil sâ pretin- ' dem că ceea ce vedem este un docu- ' meni social realist. Reacţia noastră pri- i Yindu-i pe cei doi actori este aceeaşi pe care o avem când ii vedem pe Domini- que Sanda şi pe Helmut Berger inter- pretând „frumoasa şi cel blestemat" în Oridlnlle Ftnzt-conUnt (Vittorio de Sica, 1971). Benzi desenate şi Camus Părăsind discuţia despre realism, pu- tem obsenla că unii regizori cu mai multă imaginaţie şi-au spus că trebuie să existe o cale mai bună pentru a salva cinematograful italian. Jn comedia macabră Dell-'e, Dell-. (1993). Michele Soavi (discipol al lui Dario Ar- gento, un maestru al genului horror) şi-a îndreptat atenţia spre o veche sursă de inspiraţie - benzile desenate. în Italia există o veche tradiţie in acest sens - Fellini şi-a început cariera creând B.D.-uri in 1939, iar o vedetă a fotoromanelor, pe numele el Sophla Lazzaro, a devenit o stea a filmului - - Sophia Loran. Multe dintre cele mal ce- lebre benzi desenate au devenit filme cu contribuţia regizorilor italieni (.,.._ boli! de Mario Bava, 1967) ork.mai des, cu cea i:.:.C::'!tiafilor (Mario Garbuglia -,,entru - ~1. E>auilo Do- nati pentru Flalh Gordon - 1980 sau Ferdinando Scarfiotti la Dk:t Tracy - 1990). Soavi insistă în declaraţiile sale asu- pra faptului că~. ~ nu este o adaptare a benzilor desenate de mare succes la ora actuală, Dylan Dog. Ar putea avea probleme cu copyright-ul, astfel că filmul este inspi- rat de un roman scris de autorul B.D.-urilor, Tlziano Sclavi. Şi totuşi, Rupert Everett în rolul principal sea- mănă foarte tare cu eroul care poate fi văzut pe coperţile cărţilor de benzi de- senate în mal toate chioşcurile de ziare din Italia, iar personajul din film ~te acelaşi chipeş paznic de cimitir care trebuie să-i împiedice pe morţi să se
•
Bombenwerfer de Elfi Mikesch
Personajul pe car&-1 privim cu cea mal mare simpatie este o biată măgăriţă pe care unii bărbaţi frustraţi o folosesc ca pe o prostituată în momentele în care stăpânul el nu o foloseşte pentru a căra poveri. Spre deosebire de Pasolini în Accalo- ne (1961) sau de Vlscontl în Rocco '' f'8ţl Iii (1960). Cipri şi Maresco refuză să ne prezinte o sărăcie „frumoasă". El împing fa extrem orice formă imagina- bilă de urâţenie, care până fa urmă se transformă în ochii noştri într-o per-
apoi comite o crimă prin imprudenţă pe o plajă. Dar ceea ce la Meursault - eroul lui Camus - era Incapacitatea de a simţi vreo emoţie, devine în filmul fui Corsi- cafo neputinţa lui Adamo de a face dra- goste cu prietena fui, Angela (laia Forte) - o prostituată care are o fobie la găinii Astfel Adamo ajunge să se · masturbeze privind-o pe Angela culcân- du-se cu şoferi de camion agăţaţi pe autostradă. Corsicato a şi fost procla- mat ,.Almodovar al Italiei". Filmul său .
• \ Ele de Valeria Sarmiento
5
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online