Regizorii noştri filmează!
" Conferinţă la ivel Inalt
Regia: RADU GABREA
Radu Gabrea nu se dezminte şi continuă să provoace, polemizând cu sine însuşi (v. nr. 1/95 „Amprenta per- sonalitâţii)". Pe caniculă (36° la umbră), cineastul convoacă o conferinţă de presă pentru ... Conferinţă la Nivel inalt, specificând că întâlnirea va avea loc la„. locul fil- mărilor, Muzeul Severeanu din Str. Henri Coandă, respectiv în curtea clădi rii excelent conservată, cu precădere pe dinăuntru. În primul moment, numeroşii ziarişti - încântaţi să afle că în România se mai dă comanda „Motor!" - se insta- lează pe unde şi cum pot, care pe scaune, care pe gard. Savurând fiecare adiere benefică. Evident, întârziaţii nu pot face la fel şi vor admonesta drastic gazda pentru improprietatea mi- se-en-place-ului... Dar de acum confe- rinţa era încheiată şi se trecuse la pa- harul de şampanie, bere, apă minerală (după dorinţă sau„. noroc). Mai întâi Radu Gabrea a salutat presa, a prezentat echipa şi a făcut pre- cizări în legătură cu scenariul şi intenţi ile sale. Produs de Studioul de Film al TVA (director Dan Necşulea), filmul Iv Con- ferinţă la Nivel fnall (pe care regizorul intenţionează să-l transpună şi pe 35 mm pentru marele ecran) a beneficiat de cei mai buni tehnicieni. Directorul de imagine Nicolae Niţă a ţinut să atragă atenţia asupra naturii speciale a eclerasutui necesar cadrului intimist al intrigii desfăşurată doar în interior. menţionând şi condiţiile de lucru spe- ciale, la peste 60 C. intreaga echipâ trebuind să vieţuiască în cele trei came- re-vagon transformate în platou de fil- mare.
C ineastul ne invită să vedem re- constituirea fidelă a decorului, de la colţul cu fotografii personale ale fUh- rer-ului şi până la masa pe care sunt expuse machetele universului nazist imaginat de arhitectul vremii Albert Speer. Impresia se confirmă: jocul secund ii interesează pe cineast, tentat probabil de o metaforă similară cu cea operată în Nu te teme, Iacob - un fapt divers, o situaţie de interes cancanier, în cazul de faţă, extrapolată la fenomenul nazis- mului. Trimiţând cu gândul şi la efectul de telescopare din Prea mic pentru un război atit de mare, de astă dată ur- mând a fi vorba de o sublimare a reali- tăţii şi o parodiere a tragicului din per- spectiva budoarelor istoriei. Lucrurile se lămuresc brusc în mintea reporteru- lui-cronicar care-şi proiectează deja propria versiune: dublul-pseudotravesti va evoca figurile întunecate ale secolu- lui XX într-un mod insolit, precum„. „Două femei ca Hitler şi Mussolini'', pentru a-l parafraza tot pe Gabrea. De fapt regizorul, de la început, de- clarase acest film ca fiind „o posibilă continuare la Un bărbat ca E.V.A„ având şi o temă comună, lupta dintre erotism, putere şi violenţă". Dar cum durata filmulul acesta coin- cide cu timpul acţiunii sale şi 10 minute de proiecţie sunt acoperite într-o zi de turnare, şi reporterul trebuie să puna punct. Până la premiera din toamnă.
s-a jucat cu succes şi peste hotare, la Viena, în Canada şi SUA. Piesa este deopotrivă o meditaţie amar-sarcastică despre propulsarea mediocrităţii şi vulgarităţii pe soclul dictaturii, dar ii un avertisment vizând pericolul de a percepe crucialele mo- mente de impas ale omenirii. din un- ghiuri derizorii. Cineastul explică audienţei că piesa a fost scrisă în maniera lui Hochhuth, dar el îşi doreşte un film a la Cassavetes. Ceea ce presupune o transgresie de la docu-dramă la psihodramă, de la de- monstraţia explicită la cea implicită . O aventură existenţială consumată cu ma- ximă intensitate emoţională fără elipse narative, în lun!Ji planuri secvenţă, apa- ratul de filmat mregistrând cu fidelitate evoluţia actorilor cărora le revine o pondere majoră în creaţie. Radu Gabrea ii asigură pe cei intere- saţi că lucrul cu aceleaşi actriţe nu .a însemnat un handicap, ci un stimulent căci a dorit să transforme piesa într-un film foarte personal. Interpretele, după ce s-au debarasat de inerenta rutină a convenţiilor scenice, au reuşit să-l ui- mească pe regizor cu soluţiile şi suges- tiile lor. S-au convertit repede la noua natură a eroinelor filmului, subliniată şi prin concepţia scenografei Lia Manţoc, chiar cu riscul unor licenţe istorice: Eva Braun a devenit din blondă brunetă, Clara Petecei, roşcată; costumele - taior-smoking negru una, deux-pieces bois de rose cealaltă, trădându-le nu doar caracterul, ci chiar afinităţile şi afiliaţiile. Apariţia lor astfel costumate şi machiate în mijlocul asistenţei a fost spontan aplaudată.
Scenograful Florin Gabrea, fratele şi vechiul colaborator al regizorului, po- vesteşte cum de multâ vreme cunoştea această casă care i-a permis să com- pună ambianţa deopotrivă „austeră şi caldă" a cabinetului şi apartamentului lui Adolf Hitler. Acţiunea se desfăşoară în 1942, în timpul întâlnirii dintre Hitler şi Musso- lini, care însă. rămân ascunşi ochiului spectatorului. ln raza aparatului de fil- mat intră doar faimoasele lor amante Eva Braun şi Clara Petacci, sporovăind sub stricta protecţie a unui soldat SS pe post de valet. Teoria „spaţiului vital"
reflectată într-un perimetru claustrant prin intermediul acestor trei persoane!
Scenariul lui Gabrea preia într-un decupaj riguros piesa scoţianului Ro- bert David Mac Donald „Summit Confe- rence", care a avut premiera londoneză în stagiunea 1980-1981 (protagonistă Glenda Jackson). Premiera românească s-a produs anul trecut la Teatrul Not- tara. în regia lui Petre Bokor, cu ace- eaşi interpreţi: Dana Dogaru, Victoria Cociaş şi Alexandru Jitea. Spectacolul
Irina COROIU
9
https://biblioteca-digitala.ro
Made with FlippingBook - Share PDF online