106
pentru că au și alte activități. Noi nu știm nominalizările decât în ziua în care ei se întâlnesc, fac un proces-verbal cu nominalizările și cu observațiile, în care ne spun că ar trebui să aibă mai mult timp, că ar trebui teatrele să își trimită câte două spectacole. Directorii, la rândul lor, motivează și spun: „Eu nu pot să îi neglijez pe X artiști. Eu îți propun tot ce am produs”. Iar eu explic: „Sunteți 72 de instituții, o medie de cinci spectacole, dacă faci cinci producții... oamenii aceștia, din juriu, nu pot să-și lase tot ce fac și să vadă 4-5 luni un spectacol pe zi”. Membrii juriului fac un efort considerabil și noi avem tot respectul pentru ei. Decizia pe care o iau ei este decizia lor. Noi prezentăm procesul lor verbal Senatului UNITER, care trebuie să valideze nominalizările fără să intervină. Noi, UNITER-ul, suntem intermediarii unei comunicări corecte între ce își doresc membrii juriului să vadă și instituția unde este producția respectivă. Aș vrea să te întreb pe tine, Dragoș, pentru că anul acesta, din câte știu, a fost primul an în care în componența primului juriu au fost și două artiste, mă refer la regizoarea Iris Spiridon și la scenografa Maria Miu. Până acum, în primul juriu, erau invitați să facă selecția doar critici de teatru.
Mihaela Michailov
Aura Corbeanu Mihaela Michailov
Nu a fost prima dată. Nu uitați primii ani de Gală, când am avut personalități ca Andrei Pleșu, Gabriela Adameșteanu...
Mă refeream la ultimii ani și la faptul că au fost în juriu două artiste de teatru, nu personalități ale lumii culturale care nu au o legătură directă cu teatrul.
Dragoș Buhagiar
Am fost unul dintre susținătorii acestei idei și pot să dau mai multe argu- mente pentru care am susținut acest lucru. Cred că, tocmai pentru că aria artelor spectacolului se diversifică atât de mult, pentru că apar discursuri estetice variate, este poate important să existe mai multe tipuri și unghiuri de percepție, să fie activă și o perspectivă a unor artiști. Asta și pentru că în pandemie au fost artiști și artiste care și-au pus problema felului în care se lucrează hibrid. Au fost intersecții interesante ale unor medii diferite. Și cred că orice intersecție, orice încrucișare de mijloace, tehnici, căutări e relevantă. Și atunci am zis că poate face bine un regizor, o regizoare, un scenograf sau o scenografă, pentru că discursul și receptarea lui capătă o anumită amploare. Apoi, am observat în ultimii ani că foarte mulți oameni din zona critică au refuzat din varii motive să intre în juriul doi. Mulți mi-au zis: „Nu pot să intru în primul juriu, la al doilea aș putea dacă nu e teatrul cu care am un contract în joc”. În acest fel, numărul oricum mic de critici de teatru se micșora considerabil. Plus că, trebuie să recunoaștem, există și o disociere a zonei critice. Cele două secții ale Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru acționează separat, ceea ce, cred eu, este un punct vulnerabil. Îmi doresc foarte mult să reușim să unim aceste două secții, dar asta este o altă discuție. Pe vremuri, în jurii au fost Pleșu, Manolescu... S-au încercat diverse variante. Asta am vrut și anul acesta: să încercăm să vedem dacă funcționează o formulă în care avem mai multe tipuri de discursuri.
Nicoleta Lefter
Dar anul trecut n-a fost la fel?
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online