110
dată, de judecat, că e normal ca unui regizor, unui artist, să zicem lui Iris Spiridon, să-i placă un anumit gen de teatru, fie că e cel pe care îl practică sau cel pentru care are o apetență, dar are, cu siguranță, niște gusturi care sunt indiscutabile, sunt ale ei; doar că nu cred că acele gusturi ar trebui să fie decisive pentru alegerea unor nominalizări în anul respectiv. Nu e suficient, e complet subiectiv.
Aura Corbeanu Bogdan Theodor Olteanu
Mi se pare just ce spui. Să cerem, în scris, niște criterii afirmate de la bun început.
Să existe o asumare publică, pentru că până la urmă este un demers public care are nevoie de o argumentare.
Radu Nica
Cred că această argumentare poate fi îmbogățită și ulterior în funcție de ce se întâmplă în mod specific. Nu mi s-ar părea un lucru rău să existe un set de criterii care să rămână deschise, pentru că juriul poate să aibă surprize.
Dragoș Buhagiar
Revin la un punct peste care mi se pare că am trecut repede. Vi se pare util să existe în juriu și artiști/artiste?
Eugen Jebeleanu
D in punctul meu de vedere e o decizie foarte bună de a aduce niște oameni din cât mai multe paliere, adică să fie și artiști: să fie scenografi, să fie regizori, să fie chiar autori dramatici. Acum problema, din nou, este cum și de ce sunt aleși acei oameni. Mulți sunt activi și au spectacole în anul respectiv și s-ar elimina din start pentru aceste premii. Dar asta poate fi o opțiune. Eu, sincer, aș fi dispus să fac asta într-un an. Îmi retrag orice posibilă nomina- lizare la premiile UNITER, pentru a participa la evoluția mișcării teatrale românești și a vedea care sunt demersurile reprezentative pentru anumite direcții, din anul respectiv. Sunt sigur că mai mulți artiști ar accepta asta într-un anumit an. Și chiar mă întrebam dacă nu ar fi o idee ca cei și cele care au fost nominalizați/te în anul precedent să fie, măcar o parte din ei/ele, membri ai juriului în anul următor. Poate că ar fi legitim să decidă ei care sunt următorii nominalizați. În același timp, sunt critici – Mirella Patureau e un exemplu – care au văzut mult teatru în România și în Europa, și nu au făcut parte din jurii, deși au fost nominalizați. Apoi, alt aspect asupra căruia am întrebări este cel legat de felul în care se alege juriul de către membrii Senatului UNITER. Nu eram la curent, probabil pur și simplu din propria mea necunoștință de cauză, dar m-a frapat. Mi se pare cel puțin chestionabil faptul că membrii Senatului decid juriul și pe urmă se regăsesc pe lista de nominalizări, fără să fi existat poate niciun fel de presiune sau de amiciții. Dar ei au desemnat, până la urmă, acea listă de oameni care fac parte din juriu. Este oare în regulă asta? Din punctul meu de vedere, nu este etic ca un membru al Senatului să afirme public că a aflat nominalizările când le-am aflat și eu, pentru că nu e adevărat. Întrebarea ta e corectă, dar trebuie pornit un pic de la următorul aspect. Senatul este votat de 1800 de oameni din țară. Are niște sarcini în statut. De obicei sunt votați oameni activi, creatori, critici care se consideră că au
Dragoș Buhagiar
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online