sferele de influență în teatrul românesc, iar juriile respectă aceste sfere de influență și cultura instituțională din care teatrul independent lipsește.
Dragoș Buhagiar
D ar dacă iei ultimii cinci ani, ai să vezi că ei s-ar putea să contrazică un pic cele spuse de tine acum. Eu cred că în ultimii cinci ani s-a întâmplat ceva și cred că nu putem vorbi de abonați. Aș lua ultimii zece ani, ca să fie relevant. Mă refer aici foarte mult la the big picture . Teatrul independent mi se pare că lipsește și ca preocupare a UNITER-ului. Teatrele independente din România trăiesc foarte greu. E o luptă permanentă să plătești chiria, să plătești niște onorarii care nu sunt grozave, să faci producții pe genunchi. Ar fi nevoie de foarte puțin ca ele să trăiască mai bine. De asta, mi se pare că inclusiv discursul UNITER ar putea să ajute, spre exemplu, în momentul în care, la televiziune, în direct, se spune ceva despre asta. Pe mine nu mă interesează foarte mult premiile în sine, faptul că un artist sau alt artist a luat un premiu, ci mă interesează ce spunea Eugen mai devreme, ce mesaj transmit premiile despre teatrul românesc. De ce este un premiu relevant între noi, artiștii, sau pentru public? Legat de ce ai spus tu, sunt momente când un premiu are mai multă rele- vanță pentru un spațiu, pentru o structură, pentru un colectiv care se luptă cu toate lucrurile acestea decât pentru cineva care e deja consacrat. Asta sigur, nu înseamnă că persoanele care au deja o activitate relevantă să fie excluse, nu, dar cred că un tip de echilibru între zonele de putere ar putea să fie un gând de la bun început în structurarea unor nominalizări. Exact la acest aspect mă refeream și eu când vorbeam despre criterii, pen- tru că, de exemplu, ca să luăm nominalizările de anul acesta la Cea mai bună regie , din momentul în care îi nominalizezi pe Declan Donnellan și pe Andriy Zholdak, e din start un statement , și e politic. Iar ceea ce au semnalat acești membri ai juriului este că în țara aceasta, în momentul de față, anul trecut, este doar un singur regizor român care merită să fie premiat, și el este Silviu Purcărete.
Bogdan Theodor Olteanu
Mihaela Michailov
Eugen Jebeleanu
Mihaela Michailov
Care s-a și retras, de altfel.
Eugen Jebeleanu
Și totodată, în cazul lui Declan Donnellan, cu tot meritul, cu toată aprecierea pentru munca lui, mă întreb ce relevanță are acest premiu, pe de-o parte, pentru el ca artist, și, pe de altă parte, ce relevanță are nominalizarea lui pentru teatrul românesc, ce relevanță are pentru viitor? Dacă până acum au fost directori de teatru care au invitat regizori doar pentru că au avut un premiu, cum a fost cazul meu cu Teatrul Național din Cluj, ce se va întâm- pla în anul următor? Va monta Declan Donnellan în toate teatrele din țară? Nu cred. Eu sunt curios care vor fi regizorii/regizoarele invitați/invitate în teatrele de stat în următorul an.
Nicoleta Lefter
Poate ar fi o idee să fie premiat managerul, pentru că a reușit să aducă un regizor din afară să monteze, dar atunci trebuie introdusă o altă categorie.
113
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online