116
se facă consecvent cu toată breasla teatrală și în toate facultățile de profil, nu să fie acțiuni țintite doar către anumite persoane. Cu bună știință sau nu, sunt eludate foarte multe persoane bine înfipte în sistem, care au com- portamente abuzive de diverse feluri, și despre care nu se vorbește nimic. De-asta cred că tipurile de demersuri în care devenim judecători nu sunt de competența noastră. Asta nu înseamnă că ele nu ne responsabilizează, ne responsabilizează în sensul în care cred că trebuie să strângem dovezi, iar apoi să lăsăm instanțele competente să-și facă treaba. Nu cred că noi avem competența să facem dreptate. Putem însă să contribuim la această dreptate. Aș mai vrea să fac o propunere despre care știu că s-a mai discutat: mi s-ar părea necesară o diversitate mai mare a categoriilor, adică un pic de deschi- dere către formele hibride, performance , performance audio , performance video , teatru-dans ... Cred că e utilă această deschidere, totuși teatrul a mai evoluat și s-a diversificat puțin în ultimii ani. Deci ar fi bine dacă aceste forme ar avea o pondere un pic mai mare. Când au fost lucruri speciale în zona de teatru-dans, de exemplu, am marcat într-un fel acest lucru. Anul acesta le-am spus membrilor juriului: „Ne puteți recomanda demersuri care vi se pare că merg într-o altă direcție, într-o nouă direcție?”. Noi avem toată deschiderea să le susținem. Știu, dar pe de altă parte înțeleg ce zice Radu și sunt de acord cu el. Cred că, odată legitimată această structură de premiu, ea automat propune un conținut care poate să avanseze un tip de gândire teatrală modulantă, mai puțin fixată în categorii, tot așa cum asumarea unor direcții de gândire cri- tică poate să ducă un anumit fenomen mai departe. Și dacă ar exista mereu această asumare, cred că ar fi artiști și artiste care s-ar îndrepta cu mai mult curaj spre astfel de forme neconvenționale. Cred că ar da un imbold mai mare tipurilor de discursuri din artele performative și ar fi un impuls pentru oameni care poate nu se regăsesc în categoriile clasice, pentru că lucrează cu alte viziuni, cu alte mijloace, cu alt tip de teatralitate. Total de acord. Aș reveni puțin la sfera de interese despre care s-a vorbit la un moment dat. Nici eu nu cred că ne putem preface că nu ne cunoaștem, că n-am fost la petreceri împreună, că n-am lucrat împreună. Dar cred că s-ar putea institui un grup de lucru, din care să facă parte și juriști, care ar putea formula niște principii transparente în care să spunem: „Acestea sunt limitele”. Cred că se poate găsi o formulă decentă prin care discuțiile acestea legate de conflictele de interese să fie măcar minimalizate, să fie temperate, pentru că există tensiuni și presiuni. Să zicem că îmi asum să numesc juriul și mă delimitez de orice tip de pre- miu din țara aceasta. Eu, de exemplu, anul acesta lucrez la Cluj. Să zicem că juriul numit de mine la anul nominalizează un spectacol al aceluiași teatru din Cluj. Nu s-ar putea totuși spune: „Buhagiar, președintele UNITER, a lucrat la teatrul din Cluj”?
Aura Corbeanu
Mihaela Michailov
Radu Nica
Dragoș Buhagiar
Nicoleta Lefter
Nu cred că asta este o problemă. Dacă intrăm în tipul ăsta de mecanism de gândire, riscăm să anulăm tot ce facem. Tu, înainte să fii președinte UNITER,
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online