3:00 A.M. VINERI, 16 SEPTEMBRIE - PROPUNEREA
la Oscar”. „Nu sunt nominalizată, e doar pro- punerea țării pentru nominalizare”. Fețele devin rând pe rând confuze, ușor dezamă- gite. „Aha… Și ce înseamnă asta?” În mod evident primul meu sentiment a fost de bucurie pentru film, pentru echipă, pentru actori care de săptămâni bune îmi dădeau mesaje să mă întrebe ce am aflat de Oscar. Știam că Imaculat este un film de debut, destul de static, neconvențional ca formă, cu alte cuvinte un underdog , și totuși criticii care au fost în comitetul de selecție l-au ales. Gestul lor mi s-a părut curajos. Nu pentru că aș fi considerat că Imaculat merită mai puțin decât alte filme, ci pentru că nu se încadrează neapărat în ceea ce lumea se așteaptă să fie trimis la Oscar. Dar din experiența mea tocmai acest gen de riscuri asumate aduc cele mai interesante rezultate. De premiile Oscar auzisem din vremuri imemoriale, ele fiind întipărite în mintea mea încă de când eram copil și probabil de aceea și înțelegerea mea vizavi de ele rămăsese în același stadiu de imaginație infantilă, lipsită de interes: actori și actrițe îmbrăcate frumos. O scenă. Un omuleț de aur. Multe discursuri.
Era ultima zi de rezidență în Oaxaca și ne strânseserăm toți pe plajă să facem un foc de tabără. Trei pictori, un scriitor și un regizor. După o lună de veselă coabitare și schimb de experiențe, urma să ne despărțim unii de alții, de ocean, de Ray, Chula și Bonita, câinii adoptivi și adoptați, iar aruncarea obiecte- lor în foc părea o metodă matură de coping . Ascultam cântece vechi de la Shakira înainte de a deveni faimoasă - „adevărata Shakira” cum îmi explicau tovarășii mei mexicani, „înainte să se strice” - cântece de jale, des- pre iubiri pierdute, trădări impardonabile ș.a.m.d. Vești din România veneau, dar rar, iar majoritatea erau de la mama. Mă duc să mai iau niște lapte din bucătărie. Vibrează telefonul - Marcian, producătorul meu, îmi comunică sec: „ne-au desemnat la Oscar din partea României”. Realitatea românească invadează subit coasta Pacificului și nu mai poate fi igno- rată. Îi anunț de îndată și pe amigos care se bucură vocal, îmi dedică o melodie și găsesc astfel prilej să mai bea niște mezcal. „Nu am mai întâlnit niciodată un nominalizat
131
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online