134
Toată ziua m-am plimbat Rebel without a Cause , pășind pe bulevardele adolescenței petrecute la TV, trecând pe lângă moteluri, gogoșerii și fast-fooduri de toate tipurile. Când oboseam și atmosfera devenea mai Big Lebowski poposeam la câte o cafenea. Apoi o porneam din nou la drum în La La Land până seara când se lăsa cu Mulholland Drive și descopeream că pe străzi nu mai eram decât eu, oamenii fără adăpost și pompierii. M-am trezit alergând spre hotelul meu. Niște statuete kitsch de Oscar îmi zâmbeau dintr-o vitrină alături de alte suveniruri. 20 NOIEMBRIE - PROIECȚIA Proiecția a fost organizată într-o clădire emblematică - prima structură din lume construită special pentru radiodifuziune - NeueHouse Hollywood 1 , unde s-au aflat inițial studiourile CBS. Pe website -ul lor declară cu mândrie că le-au trecut pragul Orson Welles, Janis Joplin, Beach Boys și Bob Dylan, printre alții. În prezent clădirea are o multifuncționalitate eterogenă - studi- ouri private, facilități de difuzare și podcast, săli de conferințe, săli de proiecție, săli de wellness și multe altele. Pe Emily am întâlnit-o la intrarea acestei clădiri. Îmbrăcată frumos, zâmbind larg și vorbind fără pauze m-a condus în sala de proiecție, care spre surprinderea mea era full . Cine sunt oamenii ăștia? Membri ai Academiei, jurnaliști, critici. Am mijit ochii, mi-am ciulit urechile să văd ce impresii inedite culeg. Niște oameni într-o sală de cinema, nimic altceva. Filmul începea la cinci, apoi pe ceas aveam o jumătate de oră de Q&A cu Matt Grobar de la publicația Deadline , apoi fix o oră recepția. Nu urma să luăm întrebări din public pentru ca oamenii curioși să mă abordeze la recepție. La Q&A m-am simțit ca Simona Halep la meci. Intuind cumva ritmul lui Matt și al sălii, am început și eu să răspund eficient, săltat, vioi și vibrant. Americănește. Nu mă
lua această decizie deoarece nu aveam con- firmat tot bugetul. Majoritatea banilor urma să îi primim abia după campanie, ceea ce însemna că aveam urgent nevoie de cash flow din alte surse. Nu în ultimul rând, anu- mite cheltuieli necesare nu erau incluse în nici o categorie de decont. Cifrele ziceau „nu”. Emily zicea „da”. Așa că am riscat. AMERICA Locuisem mai bine de 20 de ani lângă amba- sada SUA până când s-a mutat la marginea Bucureștiului, așa că subconștientul meu era bine îmbibat de anxietatea procesului de viză, fețele transformate de speranțe, decepții și nesomn aliniate în cozi imense. Am scormonit în sertare și am scos toate pașapoartele mele din viața asta, începând cu vârsta de 14 ani, toate foile matricole, car- netele școlare, orice document care atesta că sunt un cetățean onorabil, dar fericit și împlinit în România, fără dorințe emigra- ționiste ascunse, care venea în America cu scopul unic de a aduce un produs cultural din țara de origine.
What is the purpose of your visit? Business. What type?
My film is Romania’s submission for the Oscars. I’m going to have a screening for the Academy members. We’ll get back to you. I have a letter of invitation and these documents… Not necessary. Next! Am ajuns în L.A. la cinci după-amiaza. Am luat un Uber spre hotelul în care eram cazată și care se afla în Beverly Hills. BEVERLY HILLS! - unde fuseseră zămisliți Brandon și Brenda. Priveam bulevardele largi, palmierii. Totul mi-era familiar și străin în același timp. Le văzusem pe toate în filme - Hollywood Boulevard, Sunset Boulevard, Santa Monica Pier, Downtown L.A. Totul era decor. Iar eu - o mulțime de personaje.
1 https://www.neuehouse.com/houses/hollywood/
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online