Calling fusese o construcție ficțională. Dar Bucureștiul înseamnă 10% ca populație. Nu ți-ar ajunge nici o serie de zece spectacole să „prinzi” spiritul lui, cartier cu cartier, în cazul în care ai începe o documentare, fie ea și subiectivă (în grupul dramAcum, din care făceam amândoi parte, s-a propus cam tot în perioada aceea ideea să facem un spectacol bazat pe o documentare despre cartierele din București). Pe de altă parte, într-un fel sau altul, toată lumea povestește despre București. Vedem Bucureștiul în fiecare zi la televizor, avem știri și reportaje despre fiecare cartier. Foarte multe filme, seriale, romane se întâmplă în București. Ana avea dreptate: ideea unei reconstituiri subiective a unei Românii din perspectiva orășelelor de provincie, uitate la „centru”, putea fi fascinantă, o provocare imensă. Până la urmă, și eu veneam dintr-un orășel de provincie – Târgoviște – și știam extrem de bine sentimentul de „margine de lume”. (Nici n-aș fi visat la momentul primei noas- tre discuții că, în 2011, unul dintre spectaco- lele din serie va avea ca subiect chiar orașul meu natal). Discutând cu Ana despre ce am putea face într-un astfel de proiect, mi-a venit o idee ambițioasă legată de scriitură: cum ar fi să transpunem acel „spirit al locului” pe care-l descoperim împreună în structura drama- tică a pieselor? La început conceptul părea abstract, dar atunci când ne-am apucat de treabă, această „traducere” în structură a „primei noastre impresii” s-a dovedit extra- ordinar de inventivă, devenind o plăcere să ne „jucăm cu ea”. Nu peste mult timp, Ana m-a anunțat că teatrul din Baia Mare a chemat-o să mon- teze și ea le-a trimis propunerea Despre România, numai de bine. În august 2008 eram deja în Baia Mare, pe „teren”, punând în practică planul. În seria de spectacole, care s-a întins pe parcursul unui deceniu, am experimentat cu mai multe structuri dramatice care, în unele cazuri, au conținut și o invitație participativă pentru public (Târgoviște, Sfântu Gheorghe). Modalitatea de lucru a fost aceeași: între 7
și 14 zile de cercetare intensă (interviuri, arhivă, observare directă/plimbare) și un casting făcut în prealabil, în care aveam o discuție cu actorii inclusiv despre experiența lor în oraș. Apoi, plecând de la materialul documentar, cream o poveste ficționalizată, dar care conținea multe elemente din cer- cetare, care ne-au impresionat pe mine și pe Ana. După ce aveam un prim draft al textului, discutam constant cu ea pe parcursul rescri- erilor, ea devenind, de facto, un dramaturge sau story editor . Apoi eram prezent la cel puțin prima săptămână de repetiții, unde făceam corecturi și îmbunătățiri, având și inputul actorilor. Astfel s-au născut Povești adevărate complet inventate despre Baia Mare (Teatrul Municipal Baia Mare, 2008), 5 minute miraculoase în Piatra Neamț (Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2009), Târgoviște de jucărie (Teatrul Municipal Târgoviște, 2011), Sfântul din Sfântu Gheorghe (Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu Gheorghe) și Timișoara. Capăt de linie (Teatrul Național, Timișoara). În Baia Mare, un oraş minier, am desco- perit o comunitate care, începând din epoca bronzului, a produs resurse materiale extrem de importante (având un sol foarte bogat în sensul cel mai propriu – aur şi minereuri). Paradoxul este că, în ciuda acestor bogă- ţii, băimărenii au fost nevoiţi să „exporte” întotdeauna – să plătească un tribut imens pentru bogăţia pământului lor. Fie că a fost vorba de imperiul Austro-Ungar sau de România socialistă, băimărenii s-au văzut prizonierii propriului paradis minier. Preţul cel mai mare plătit în ultimii 50 de ani este poluarea întregii zone care înconjoară ora- şul, o poluare care se spune că va rămâne în ecosistem (dacă toate exploatările ar fi închise azi) timp de încă cel puţin 50 de ani. Băimărenii sunt oameni aşezaţi, care pre- ţuiesc ideea de familie, duşi la biserică (este o zonă multiculturală foarte interesantă), prietenoşi şi muncitori – dar care poartă cu ei ceva care în piesă a fost transpus prin laitmotivul oamenilor din aur, predestinaţi de propria natură. Un denial interesant s-a conturat în relația lor cu poluarea. Scenele
153
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online