Revista Derive - No. 1

ales, cu istoria extrem de bogată a unei foste capitale. Din interviurile făcute s-a desprins și un soi de pesimism în raport cu ce ar putea oferi un spectacol de teatru față de un film sau un show TV. Și mai era o problemă, o problemă care se regăsește în multe orașe de provincie –: publicul care vine la teatru este limitat. Aşa că, împreună cu Ana, am hotărât să creăm în Târgoviște un specta- col-experienţă, participativ, desfășurat și în spațiile teatrului nedestinate spectacolelor. O structură de parc de distracţii teatrale, la care te poți întoarce de mai multe ori, fără să vezi același lucru. Spectatorii au fost puși în situația să aleagă constant între scene de 20 de minute care se întâmplau simultan în șase spații diferite din spațiu. La unele dintre ele se intra cu loterie și erau destinate unui număr foarte restrâns de spectatori, câteva dintre ele fiind one-to-one . Oamenii au înce- put să se „bată” ca să vadă anumite „atrac- ții”. Au revenit de mai multe ori, dovedind că invitația participativă poate funcționa și activa un public neobișnuit cu așa ceva. Am dezvoltat și extins parte din acest concept și în spectacolele +/- 60.Pe ceas (2014), Bremen (2015), instalația hibrid #TheNewOldHome și mai ales trilogiile Anul dispărut (2015-2017) și Orașul Paralel (2021-2023), ultima fiind o serie de teatru imersiv care se întâmplă în trei dintre cartierele Timișoarei, care implică și elemente de gamification , serie asupra căreia voi reveni. În Sfântu Gheorghe, considerat capitala secuimii, am putut explora un oraș în care conviețuiesc trei etnii (maghiară, română, romă). Este, în același timp, un oraș mic plin de istorie și de evenimente culturale, care iubește teatrul, muzica, fotografia, artele plastice, debate -ul. Locuitorii săi îl consideră unul dintre cele mai sigure orașe din țară, perfect să-ți crești copiii, extrem de aproape de natură, cu un aer fără urme de poluare, la 30 de minute de Brașov. Un oraș în care, în urma interviurilor, după tradiționala noas- tră întrebare: „Ce n-ar trebui să lipsească dintr-un spectacol despre...” ni s-a răspuns, aproape unanim, să nu ignorăm conviețuirea dintre etnii, care nu este așa cum ne spun

politicienii la televizor. Un oraș în care în ciuda dificultăților economice, încă se con- sumă – cu generozitate – cultură. Așadar, generozitatea a devenit tema principală în scrierea acestui text. Poveștile au ca prota- goniști câte un personaj din fiecare etnie, un cuplu mixt, româno-maghiar și o fată romă din Őrkő, fiecare cu backgroundul său cul- tural (inclusiv legende locale, istorie, limbă), dar toți într-o relație generoasă cu ceilalți. În același timp am încercat să respectăm și dorința locuitorilor din Sfântu Gheorghe de a vedea un spectacol de teatru care să conțină comedie, dar să te facă și să gân- dești și poate să ai un alt fel de experiență. Spectatorii primesc posibilitatea să decidă – pe parcursul piesei – ce vor să influențeze în spectacol: pot arunca mingi, alege scene, afla gândurile personajelor și pot vota finalul în fiecare reprezentație, putând să salveze unul dintre cei trei protagoniști. Au libertatea să ceară sprijinul celorlalți spectatori în acest sens, pot reveni de mai multe ori să vadă alte scene, alte gânduri, alte finaluri. Jocul e des- chis și jocul nu poate exista decât împreună, cu generozitate. De asemenea, textul are elemente bilingve. Aici am întâmpinat o difi- cultate logistică, dat fiind că teatrul care ne-a invitat era teatrul de limbă română, într-un oraș majoritar de etnie maghiară. Din cauza limitărilor de buget, am putut angaja doar doi colaboratori de etnie maghiară (dintre care unul era pe jumătate rom). Așa că am răsturnat convenția, chiar din prima scenă a spectacolului. La o ședință a Consiliului Local se negociază ca majoritatea perso- najelor să fie maghiare, dar jucate de actori români, în română. Iar personajele române să fie jucate de actori maghiari. Asta a oferit un insight neașteptat de interesant pentru public în intimitatea celeilalte etnii și a adă- ugat încă un strat temei generozității, scena cu consilierii locali fiind una dintre scenele în care se și râdea cel mai mult. În ultimul spectacol al seriei am încălcat regula de bază, mergând într-un oraș mare. În 2018, Teatrul Național din Timișoara ne-a oferit ocazia să punem punct, după un deceniu, ciclului Despre România... , în

155

Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online