Î n contextul multiplelor crize globale (schimbările climatice, războaie cu implicații geopolitice definitorii, popu- lism politic transnațional, inegalități sociale majore, respectiv spectrul unei mari crize economice), societățile contemporane tra- versează o polarizare tot mai intensificată a narațiunilor majore și a practicilor sistemice care ar putea aduce reziliență și noi forme de stabilitate socială. Fiecare individ, grup, plat- formă, comunitate își prezintă propria reali- tate drept unică, perspectiva coagulării unor discursuri colective omogene sau, măcar, convergente fiind tot mai greu de întreză- rit. Textul își propune să descrie morfologia unor situații specifice de criză generate de sistemul capitalist, cu implicații majore asu- pra modului în care societățile gândesc ceea ce numim, adesea inerțial, „spațiu public”. De asemenea, eseul deschide o perspectivă integrată de acțiune pornind de la câteva modele de practică aplicată ce pot oferi un răspuns, dacă nu cumva inclusiv o alterna- tivă la situația curentă de polarizare, chiar
pulverizare societală. Istoric 1 , în vremuri grele, oamenii au reușit să se împrumute unii altora, au trecut împreună prin adver- sitatea existențială a vremurilor, accesând acel spațiu ancestral al comunului , pe care în timpul prezent ne simțim tot mai ridicoli să-l invocăm sau incapabili să-l negociem în marea viteză cu care suntem invadați de rit- mul unei vieți cu dinamici tot mai sufocante. Când tot mai multe necunoscute privind vii- torul își fac apariția, când timpul ar fi acela al reflecțiilor colective, fisurile sistemului capitalist și individualismul neo-liberal lasă să se întrevadă la nivelul agorei o tot mai 1 În cartea Exploring Commonism (Nico Dockx și Pascal Gielen, eds.), istoricul Peter Linebaugh observă că „foarte rar a existat vreo societate pe pământ care să nu fi avut în inima ei bunurile comune” (2014, p. 14). Manifestul Magna Carta (2008) al lui Linebaugh arată cum era în perioada bunurilor comune care a precedat era capitalului; cum vârsta reproducerii a precedat vârsta producției; cum convivialitatea bucătăriei a precedat înstrăinarea din fa- brici; și cum epoca de subzistenţă a existat cu mult înainte de vocabularul (neo)liberal care începe să ia în derâdere comunul prin utilizarea ideologică a unor cuvinte înlocui- toare: „tragedie”, „imposibil” sau „utopic”.
159
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online