160
„sumbră” 2 , spațiul de negociere organică a diferențelor, dinamica dezvoltată la mar- ginea enclavelor. De asemenea, cultivă „dificultatea”, „complexitatea” și „frecarea”. El vede „întâlnirile cu rezistența” ca fiind cruciale pentru învățarea oricărui meșteșug, chiar și a „meseriei” de a locui un oraș. Să ne „pierdem” este modul în care învățăm cel mai bine. Și aici intervine „deriva”. Văd orașul mai mult ca un ansamblu din părți diferite, care nu se potrivesc neapărat. Ideea că poți crea un întreg în care totul are o rați- une, echilibru și armonie, sub forma deja istoricului oraș-grădină, nu se mai susține. Cred că trebuie să abordăm designul într-un mod mai modern, asemănător felului în care gândesc artiștii asamblajul, care este crea- rea unui întreg din părți disparate, ce nu se potrivesc altfel în realitate. Cum faci asta? Aici stă amploarea problemei pe care încerc să o abordez.” (2014) 3 Asemeni situaţioniştilor 4 , pentru care libertatea subiectului în mișcare, de liberă explorare, era restricționată de imaginea instrumentalizată a orașului – propagată sub domnia capitalului, trăim acum o tur- nură socială în care „deriva” se impune ca o variantă optimă de imersare a cetățeni- lor în dialog. Commoning- ul este antiteza capitalismului și presupune, pe de o parte, organizare, rigurozitate, dialog și acțiune, pe de altă parte, necesită cultivarea unei atitu- dini deschise în experimentarea unor situații 2 the grey space in the middle, “ (...) the nature of incomple- tely built form”, Ibidem, p. 205 . 3 Richard Sennett, Ash Amin, Conversations, The City of Fragments, https://cityscapesmagazine.com/articles/the- city-of-fragments, accesat la 3 aprilie 2023. 4 Internaționala situaționistă este un curent artistic apărut după al Doilea Război Mondial sub forma unei critici ra- dicale aduse consumerismului și capitalismului, bazat pe o formă de expresie participativă, colectivă, prin care se cultivau multiple publicuri în interacțiune directă cu arta și viața. Situaționiștii au introdus conceptele de Arta Re- voluției și Societatea Spectacolului, care au stat la baza mișcărilor sociale studențești din Franța și nu numai la finalul anilor 1960. Una dintre tacticile lor era generarea de situații reale la care oamenii să participe nemediat, colectiv și eliberați de constrângerile capitalismului și ale mercantizării – vezi, Guy Debord, La société du spectacle, Buchet-Chastel, 1967 .
drastică retragere a spațiului public. Trăim încă într-o paradigmă negativă absolutizând individualizarea prin diferențiere, practi- când mai degrabă dezbaterea decât dialogul, subminând prin competiție acerbă diferența, adică implicit formele constructive de soli- darizare umană. DERIVA URBANĂ În Building and Dwelling 1 , sociologul-ur- banist Richard Sennett respinge confortul comunităților clar definite sub egida unui prea puternic „noi”. Proliferarea comuni- tăților închise este un fenomen social cu un efect asemănător celui al deja experi- mentatelor „proiecte” colonizatoare pentru săraci. Autorul extinde discuția și la birou- rile giganților tehnologici precum Google, care, asemeni unui cartier, furnizează tot ce au de oferit fără ca angajații să fie nevo- iți să părăsească clădirea. Fiecare dintre aceste polarizări devine, în accepțiunea lui Sennett, un ghetou. El pledează pen- tru un model de oraș ( Open City ) care să îmbrățișeze diferența, să poată experimenta comunicarea inteligentă între entități cât mai diverse și astfel, prin sporirea porozită- ții membranei sociale, să poată crește sfera de influență a spațiului public în procesul de transformare societală. Cine decide forma orașului? Oricărei entități i-ar fi oferită această putere, nu ar face decât și mai mult rău. Dă-i urbanistului puterea, și vei avea un oraș cu design uni- tar, eventual, dar insular. Dă-i cetățeanului forța, și vei rămâne cu niște proiecte care pot funcționa doar până acolo unde se ter- mină vecinătatea. Dă-i corporației adresa- rea publică neîngrădită, și vocea cetățenilor nu va mai conta. Mai pot crea universitățile viziuni integratoare pe termen lung sau au devenit și ele un soi de enclavă corporatistă concentrată doar pe valoarea adăugată a cunoașterii ca produs final al procesului didactic? Sennett pledează pentru zona
1 Richard Sennett, Building and Dwelling: Ethics for the City , Penguin Books, 2019.
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online