noțiunea de procesualitate a creației 3 la un întreg corp social 4 . Procesul de modelare socială asociat în prezent cu cel de social design este asemănător celui prin care se face înregistrarea neuronală a imaginii la nivelul retinei – prin tehnica „ochiului care paște”, utilizând mijloace asemănă- toare celor folosite de erbivore în procesul de amușinare 5 sau celor specifice culturii feedbackului . Procesualitatea vine cu dimi- nuarea presiunii pe rezultatele finale ale proiectelor de intervenție socio-culturală, cu dispariția obiectului artistic ca produs finit al procesului de lucru. Practica intervenționistă, sub forma ei de artă comunitară, sau artă participativă, pro- venită pe filonul democratizării artei 6 , este mai degrabă o atitudine și neîndoielnic o alegere pe care artistul va trebui s-o facă conștient și încă din școală, necesitând o mai lungă perioadă de formare. Prin încurajarea implicării active în medii non-artistice, se repoziționează și rolul artistului în context 3 Conceptul de sculptură socială poate fi privit, în sensul cel mai larg, ca un act conștient de modelare, de aducere a unor aspecte ale contextului – fie ele politice, economice, sociale sau culturale – de la starea de haos sau dezorga- nizare la o formă structurată prin creativitate, participare și transdisciplinaritate. Beuys spunea cândva: „fiecare sfe- ră a activității umane, chiar și actul de a decoji un cartof, poate fi o lucrare de artă atâta timp cât este un act con- știent”, Artforum (nov. 1969), apud Lucy R. Lippard, Six Years: The Dematerialization of the Art Object from 1966 to 1972, Berkeley, Los Angeles, Londra, University of Cali- fornia Press, 1973, p. 121. 4 „Plastica socială” în accepțiunea lui Joseph Beuys: “(...) Only art is capable of dismantling the repressive effects of a senile social system that continues to totter along the deathline: to dismantle in order to build ‘A SOCIAL OR - GANISM AS A WORK OF ART’… EVERY HUMAN BEING IS AN ARTIST who – from his state of freedom – the posi- tion of freedom that he experiences at first-hand – learns to determine the other positions of the TOTAL ART WORK OF THE FUTURE SOCIAL ORDER. ”, citat în Caroline Tisdall, Art into Society, Society into Art , Londra, ICA, 1974, p. 48. 5 Formă hibridă de înaintare spațială a mamiferelor – folo- sind concomitent atingerea, auzul și mirosul – utilizată de animal în timpul procesului de hrănire. 6 Transformarea obiectului artistic în act de creație, tra- iectoria descrisă în mișcarea obiectului și a reprezentării specifice actului creator individual spre concept, perfor- mativitate și gest din perspectiva actului creator colectiv adus în sfera de acțiune a spațiului public, sunt procedee prin care Arta brută , Situaționismul și mișcarea Fluxus au schimbat cadrul ideatic de receptare a obiectului artistic, în afara instituției consacrate a Artei, înspre o democra- tizare a artei.
neașteptate, un fel de educare a lipsei con- trolului . Opusul comunului este marfa , în forma ei fixă a produsului final, predictibil și cuantificabil. Cum poți construi sceno- grafii colective în care narațiunea socială să fie susținută doar temporar de o structură definitivă 1 ? Cum pregătești din universitate artiști echipați pentru procese dialogice, în care să le fie antrenată starea de vigilență site-specific și maturitatea tehnicilor de lucru necesare în proiectarea hibridă? În astfel de procese de lucru, sentimentul ali- enant este că mereu pare că o iei de la capăt. Arte legate de mistică şi atitudine individua- listă nu pot fi folosite de noi.(...) Prin urmare, va trebui să inventăm noi tehnici în toate domeniile, vizual, oral și psi- hologic, pentru ca ulterior să le combinăm în activitatea complexă prin care vom pro- duce un urbanism unitar. [septembrie 1958; publicat în Constant (Paris: Bibliothèque d’Alexandrie, 1959) 2 ] DESPRE PROCESUAL ȘI RELAȚIONAL Viziunea urbană de tip „derivă” aruncă cunoașterea într-un flux continuu de observație perceptivă și repetitivă, în care publicul și creatorul ajung să se întâlnească, undeva la mijloc, pentru a crea un spațiu ideatic și experiențial al lumii. Imaginea- fereastră spre care se îndreaptă împreună pentru a scrie o nouă narațiune socială, este un mod experimental de a fi în interiorul urbanității. „Deriva” dezvoltă o tehnică de combinare spontană a diferitelor ambianțe traversate rapid, sub forma unei „sculpturi” directe a realității, și nu de descriere sau de reprezentare a acesteia. Teoria lui Joseph Beuys privind „sculptura socială” extinde 1 Comunitatea de creație ca structură temporară ce coagu- lează porozitate socială - vezi Comunitatea de învățare. Cercetare colectivă, instrument de modelare socială, de Maria Draghici în volumul colectiv Infrastructuri cultu- ral-comunitare. Laboratoare ale unui viitor durabil , Pre- sa Universitară Clujeană și UNATC Press, 2022, p.48. 2 Tom Mcdonough, Adam Lehner (eds.), Guy Debord and the Situationist International. Texts and Documents , The MIT Press, 2004, p. 76.
161
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online