participativă, prin care lucrezi cu contextul, și nu împotriva lui, modelând transdiscipli- nar aspecte – fie ele politice, economice, sociale sau culturale –, îndreptându-l de la starea de haos sau dezorganizare înspre o structură compatibilă și adecvată, care „stă”, care se așază compozițional, precum o operă de artă. 1 Într-o lume în care fiecare se salvează individual, în care agendele sunt luate una câte una, e greu de omogenizat o conști- ință comună. Precariatul a devenit o clasă socială în formare, reprezentativă pentru mulți dintre noi – b azat pe nomadism, inse- curitate socială, slujbe temporare, venituri fluctuante, fără identitate ocupațională sigură. Nu există o identificare efectivă cu acest statut, însă un lucru e clar, el devine relevant pentru un întreg segment social constituit în raport cu idealul unei vieți trăite în demnitate. Cât de nedrept este să nu îi poți oferi propriului copil acces la o educație publică bună? Cum arată viața ta într-o suburbie middle-class când auto- carul școlar nu poate coti pe strada prea îngustă pentru a ajunge cu copiii comunei la școală, iar tu, părinte, dar și proprietar de teren, nu poți ceda un metru pătrat pentru lărgirea carosabilului? Este injustă ghetoiza- rea forțată a unor comunități marginale în fața gentrificării, dar este această formă de sărăcie materială mai gravă decât auto-ghe- toizarea comunităților cu resurse financiare care suferă de sărăcie emoțională? Practicile artistice de intervenție socială ar putea fi una din metodele alternative prin care comunități diferite să poată soluționa temporar cooperarea complexă, formând 1 “Art means to fit!” – „Înțelesul originar al cuvântului artă este «a se potrivi cu»; tot ceea ce face omul este un fel de artă, și asta implică atât priceperea sa de a face lucruri, cât și percepția asupra integrării acestora într-un întreg, în univers. Arta are mai degrabă de a face cu schimbarea unui context, mergând mereu dincolo de ceea a ce este bine-cunoscut. Arta este capabilă să vadă o nouă «potri- vire»’, făcând acest nou context atrăgător. Este mereu în căutarea unor noi configurații care să se potrivească în- tr-un întreg. Ceva ce transcende individul sau ce poate fi mai degrabă despre individ în totalitatea societății, a unei societăți în lume și a unei lumi în univers”, David Bohm în On Creativity , ed. Lee Nichol, Londra și New York, Routledge, 1998, p. 81.
relații deschise, performative, pentru rea- proprierea spațiului public. În porozitatea unui astfel de spațiu, oamenii pot ajunge să creeze o platformă coerentă de ajustare a iregularităților sociale descărcate de abu- zurile statului și capitalismului neo-liberal. De câtă încredere împărtășită este nevoie pentru experimentarea neîngrădită a comu- nului ? Câtă incertitudine putem tolera pe traiectoria rezultantei provenite din alătu- rarea unor fragmente importante pentru oameni? Nu trebuie uitat că libertatea a fost asociată și cu elemente invizibile precum aerul de deasupra orașului, și că acest „aer liber” este greu de comercializat. Cum ar tre- bui să arate cunoașterea într-un viitor posibil, constituit în afara oricăror sisteme financiare sau politice? UN EXPERIMENT INTERVENȚIONIST Schimbarea sensului narațiunii capitaliste mainstream (oficiale) poate surveni și prin schimbarea planului de citire a unui obiect, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul expo- ziției Fake Document (laBOMBA, 2009). Una este să traversezi pe rând filele unui tom cu acte ale dosarului de restituire a proprietății, prin care statul român dispune evacuarea forțată a unor familii din Rahova-Uranus, și alta este să vizualizezi, prin panotare și marcare, traiectoria unor abuzuri juri- dice care au stat la baza acestei exploatări. Display -ul suspendă temporar judecata ordinară și face posibilă vizualizarea abu- zului din jurul retrocedărilor, atât prin com- ponenta lui publică (statul român), cât și prin cea privată (piața imobiliară). Grupul de artiști din jurul Ofensivei Generozității 2 venea dintr-un segment socio-cultural care credea cu tărie în reabilitarea celor afectați în regimul comunist și considera retroce- darea o soluție obligatorie. Atunci am reali- zat însă pentru prima dată cum acționează
2 Mișcare de practică artistică și pedagogie socială care a adus împreună artiști din diverse zone de expresie, dar și oameni simpli, activiști sau ONG-uri. Mai multe deta- lii în Maria Drăghici, Ofensiva Generozității. Documente 2006-2008 , Editura Vellant, București, 2009.
163
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online