164
Fake Document , expoziție ready-found în cadrul acțiunii comunitare „Născut în Rahova. De la arta activă, la cetățenia activă” Sursa : Rahova-Uranus, 4 februarie 2009. Arhiva personală.
iresponsabilitatea sistemică și gestionarea deficitară a resurselor, prin care statul român arunca într-o și mai adâncă marginalizare socială comunitatea Rahova-Uranus pentru a putea remedia un act injust al trecutului (desproprietărirea în perioada comunistă), de care tot el se făcea vinovat. Cu ajutorul unor juriști și prin intervenția activiștilor, domnul Eremia 1 a putut asam- bla coerent un fir roșu de citire a actelor din dosarul de evacuare a zonei, sub forma unui asamblaj dispus la verticală, ca instala- ție-obiect. Demistificarea abuzului aduce în realitate o nouă percepție asupra exercitării puterii, de către cine și în ce fel, lucruri pe care le poți simți la nivel intuitiv, dar altfel te raportezi la ele când vizualizezi întregul proces. Încălcarea dreptului la locuire, jocul corupt al pieței imobiliare și conștientiza- rea modului de operare „unii în defavoarea altora” adaugă noi nuanțe de interpretare, coagulare și înțelegere interpersonală la nivelul grupurilor. Solidarizarea dintre proprietari și chiriași a făcut ca mișcarea 1 Membru al comunității Rahova-Uranus, proprietar al spa- țiului comercial la Bomba, care devine în cadrul interven- ției Ofensiva Generozității „prima reconvertire a unui bar într-un spațiu cultural-comunitar în România post-de- cembristă” (sintagmă aparținând lui Voicu Rădescu, Green Hours, București) – „Practic, oamenii au devansat menta- litatea autorității locale. Autoritățile au obligația să susțină exemplul de reconversie culturală propus și să-l disemi- neze. Deconstrucția conceptului perimat al Casei de Cul- tură și reconstrucția unor spații bazate pe noi metode și practici cultural-comunitare are caracter de urgență” (în Maria Drăghici, Reader Rahova-Uranus , Editura Vellant, București 2010, p. 236).
Ofensiva Generozității să se organizeze într-o formațiune civică de acțiune conju- gată, care a pus situația Rahova-Uranus pe agenda publică a mass-media și a reclamat-o autorității locale. Negocierea orizontală a discursurilor a ajutat la crearea unor spații ale prezen- ței în care individualitatea se dezvoltă prin auto-dezvăluirea între egali 2 , și nu prin tehnici specializate de supraveghere, recompensă, pedeapsă, sau control. 3 În paradigma asociativă, relațiile orizontale permit tuturor participanților să scape de rolurile și regulile care îi „normalizează”, care îi împiedică de obicei în anumite con- texte sociale de la a-și dezvălui individuali- tatea, și îi ajută să înceapă ceva nou, adică să fie „liberi” în sensul arendtian al terme- nului. Oamenii devin capabili de a re-mo- dela realitatea cu și pentru ei înșiși. Este o pedagogie socială în care artiștii ajung să lucreze cu oameni obișnuiți, învățând ală- turi de ei și plasându-se în practică directă 2 Ceea ce Hannah Arendt denumește libertate „în sensul pozitiv” al termenului se realizează tocmai prin această egalitate, așa cum apare interpretat de Xavier Marquez [3, p. 7] („Spaces of Appearance and Spaces of Surveillance”, Polity (2012) 44, 6 – 31. doi:10.1057/pol.2011.20; publicat online pe 19 decembrie 2011). 3 (...) As silence and obedience to authority were most rewarded, students learned that this was the appropriate demeanor in the classroom. Loudness, anger, emotional outbursts, and even something as seemingly innocent as unrestrained laughter were deemed unacceptable, vulgar disruptions of classroom social order (bell hooks, Tea- ching to transgress: education as the practice of freedom , Routledge, 1994, p. 178).
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online