16
femeie.” Forța evidenței este, în aceste scene, inferioară ticurilor patriarhale deprinse din societate, de la tatăl decedat, de la colegii de școală, din aerul timpului – toți acești băr- bați formați sau încă în devenire care con- stituie hors-champ -ul presant, hegemonic în ciuda absenței, de care filmul încearcă să se ferească. Teribil e să constați că până și pe acest specimen încă fragil care e Sylvain tot această știință indisputabilă a bărbatului care trebuie să își dea cu părerea despre femeie e singura aptă să îl smulgă din apatia de toate zilele. El este tartorul adevărat, fiindcă de la el avem așteptări, spre deosebire de bărbații indiferenți – printre ei, și fondatorul Cahiers du cinéma, Jacques Doniol-Valcroze – care îi trec pragul în căutare de plăceri facile. Printre altele, emoționantă în 2023 e și această întâlnire cu un oraș – Bruxelles – pe care nici măcar anii care s-au scurs de atunci nu au izbutit să îl transforme în decor uzual de cinema. Străzile cu prăvălii unde Jeanne face cumpărăturile, surprinse în ceața subțire a dimineților reci sau în toro- peala amiezii, sunt încă noi, necunoscute, deloc epuizate de alte și alte reprezentări. Orașul din film, cu vibe -ul lui parizian-și- nu-prea, care precedă corporațiilor și think tank -urilor UE, e ca o descoperire. El e și rezervorul acestei solidarități operate mai mult din obligație între Jeanne și alte femei – majoritatea vânzătoare de condiție mai joasă decât ea. Când vecina care îi predă zilnic landoul bebelușului de care trebuie să aibă grijă începe să turuie despre ce are de gând să gătească, se vede clar că Jeanne – o femeie încă cochetă, cu siguranță ajunsă în situația prezentă din întâmplare – ascultă cu o ureche distrasă, dornică să închidă ușa apartamentului mai repede. Cât despre sora Fernande și familia ei din Canada, legătura păstrată prin scrisori e mai mult o fațadă. Singurătatea personajului interpretat de Seyrig este aproape etanșă. În 2022, în cadrul celebrului sondaj dedi- cat celor mai bune filme din istorie pe care revista britanică de film Sight and Sound îl organizează la fiecare zece ani, Jeanne Dielman a ieșit pe locul 1. Surpriză plăcută
care nu trebuie totuși să ne facă să uităm nici caracterul relativ – dacă nu chiar irele- vant – al unor astfel de întruniri cinefile, nici faptul că această prezență suprasemnalizată în top s-ar putea să fie un fel de excepție care dovedește o regulă bazată pe omisiuni inevitabile și pe cuvinte de ordine asimilate grăbit. La finalul liceului, pe când nu publi- casem încă niciun text despre cinema, dar îmi dădea târcoale ideea, am scris o analiză a filmului Două lozuri (2016) în care, într-un pasaj unde discutam scenografia unui apar- tament împopoțonat cu, dacă nu mă înșală memoria, mileuri, operam o paralelă cu Jeanne Dielman . Simplu name dropping rușinos din dorința de a epata, desigur. Dar, gândindu-mă la pasaj cu mintea de acum, aș tinde să văd în apropierea – ba chiar în continuitatea – dintre comedia lui Paul Negoescu și acest manifest dur al cinemaului lent, al feminismului etc., un fel de contami- nare împotriva căreia Akerman nu cred că ar fi protestat neapărat. Până la urmă, filmele sunt menite să circule, să dea de gândit, să fie văzute. Legitimarea lor salutară vine mereu la pachet cu un risc deloc de neglijat, acela al muzeificării – al transformării lor în dogmă de neclintit. Pe lângă capodopera Jeanne Dielman , Akerman a mai dat numeroase filme cel puțin la fel de interesante, fie și doar pentru că rămân în continuare mai puțin văzute. Riscul ca ele să fie eclipsate durabil de acest magnum opus monumental, un fel de must see care înghite tot restul, e real. Aș ține deci să încurajez receptarea lui Jeanne Dielman ca un film viu și – cum se zice – cât se poate de actual, nu ca o piesă depolitizată dintr-o istorie împăiată a formelor, nici ca un exponat rece de galerie. Akerman a construit aici, în ciuda preciziei – sau grație ei – un film care încurajează imersiunea, zbaterea, răspunsul inflamat. Tot ce i s-ar putea întâmpla mai rău ar fi să îl instalăm pe un soclu și să declarăm: „misiune îndeplinită”.
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online