Partea foarte bună a lucrurilor este că e un spațiu artistic eclectic, efervescent, care a adunat mulți oameni pasionați, oameni cu idei, artiști care aspiră la performanță și care au o miză personală puternică în ceea ce fac. Mare parte din repetiții au avut loc într-un spațiu de lucru și de reprezentare comun. Asta înseamnă că un grup de artiști împarte cheltuielile lunare necesare închirierii și administrării spațiului, folosindu-l în funcție de necesități, conform unui program echita- bil. M-a impresionat armonia în care se lucra aici, dansul între echipe în sala de mese, grija unora pentru ceilalți, prăjiturile pe care și le ofereau și, în general, respectul și disciplina cu care trata fiecare atât timpul de repetiții, cât și spațiul pe care îl foloseam. Era impor- tant pentru toată lumea, fiecare venea să dea ce are mai bun, toată lumea era conștientă de limitări, de faptul că și timpul, și spațiul înseamnă bani, iar ăștia se obțin greu, în urma unui efort, în cazul ăsta, al Andreei. Ceilalți doi muzicieni-performeri cu care am lucrat erau englezi, stabiliți imediat după universitate în Amsterdam. Fiecare dintre ei avea un proiect personal de succes, dar asta nu știrbea cu nimic felul în care veneau la aceste repetiții să servească ideile Andreei. Mi-a plăcut combinația asta: trei artiști conceptuali, trei autori, care pot colabora în armonie la opera unuia dintre ei, pot servi ideile altuia cu generozitate pentru că se identifică cu ele, pentru că de fapt există un cod, în primul rând etic, care stă la baza cre- ației și cu care ei rezonează. Oamenii ăștia își puneau foarte serios problema colaborărilor pe cere le acceptă, a echilibrului just între ei ca autori și ei ca interpreți. Mi s-a părut ceva important de învățat din povestea asta. Noi, în România, avem o coloană vertebrală mult mai flexibilă, suntem mult mai dispuși la compromisuri, ceea ce scade șansele de a face performanță. Or oamenii ăștia trăiesc cu posibilitatea momentului de grație pe masă, asta ridică ștacheta foarte sus. Când ne-am mutat cu repetițiile la de Balie, un teatru specializat în dezbateri, aflat în centrul orașului, loc în care de altfel văzusem de-a lungul anilor conferințe ale
unor artiști pe care îi admir, am simțit cum presiunea crește. Un astfel de spațiu elitist de reprezentare, un loc atent curatoriat și cu un public specializat, însemna, din reacțiile celor din jur, o mare responsabilitate. Aici au fost multe discuții cu curatorul alocat pro- iectului despre public, despre poziționare, despre demersul conceptului. Discuțiilor de după spectacole li s-a acordat cel puțin la fel de multă atenție câtă i s-a dat specta- colului, ceea ce pentru mine era ciudat, un lucru complet neobișnuit. Abia la premieră am înțeles exact sensul acestor pregătiri intense. Ne-am întâlnit cu un public foarte informat, un public foarte dispus să întrebe și să dezbată, un public venit acolo pentru dialog, pentru care spectacolul este prilej de întâlnire și comunicare. Foarte interesantă experiență. Ei n-au venit să ne vadă și/sau audă, au venit să vorbească cu noi. Discuția a alunecat ușor din sala de spectacol spre frumosul bar al teatrului și a continuat în jurul unor pahare de vin până spre două dimineața. Pentru mine, asta a fost dovada că spectacolul și-a atins scopul. Asta, desigur, este partea idilică. Reversul medaliei este că, de fapt, de această serie de reprezentații depindea viitorul întregului demers. Sistemul de producție este gândit să încurajeze cooperarea inter-organizațională. Practic, prin coproducție și cooperare, un grup de organizații pot contribui la concre- tizarea unui demers artistic, pe principiul că dacă mai mulți validează ipoteza, înseamnă că e ceva valabil acolo, iar riscul, mai ales când vine vorba de forme noi, devine difuz, luând presiunea de pe o organizație anume. E un sistem dur, care îți cere să fii foarte conștient de însemnătatea demersului tău, în termeni de produs cultural și impact socio-artistic, și este și o construcție în timp, de la idee la realizare putând trece lejer doi ani de zile. Millennial History a fost primit cu căldură, a emoționat, a pus pe gânduri, exact ceea ce ne-am dorit. S-a jucat și în festivaluri de operă, și în festivaluri de teatru, și în spa- ții neconvenționale, și în săli de concert, și lumea l-a apreciat. La Amsterdam, lumea a
175
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online