UN TEATRU „CARAGIALE” ÎN 1927 1 SANDU ELIAD
Î n 1 vara anului 1927 a apărut pe zidurile Capitalei un afiş. Lua atunci fiinţă primul teatru ce se onora, omagiind numele și fapta de artă - deschizătoare de drumuri -, ale comediografului nostru, fără egal la acea oră şi neegalat nici până azi. În programul teatrului nou înființat puteam citi: Caragiale , ca emblemă pentru un teatru (și noi spunem: pentru un teatru de sinteză mai ales) se impunea de la sine. Alături de spiritul universal pe care-l întruchipează Eminescu, Caragiale
- temperament universal - creând comedia națională, a ridicat cortina spre emanciparea noastră spirituală. Caragiale, creatorul unui gen, e mai presus, e deasupra oricărui gen... (cercetați Năpasta , nuvela Făclia de Paşti , dacă vreți o exempli- ficare concretà; iar dacă nu, o puteți afla din toată opera lui și mai ales din studiile sale despre teatru). Iar pentru a fundamenta alegerea aces- tei embleme de către un Teatru dornic de un repertoriu cât mai variat - era epoca categorisirilor exclusive - se preciza: „Caragiale nu înseamnă pentru noi un cort strâmt de pânză, ci un cer alcătuit din orizonturi”.
1 Text publicat în revista Teatrul , nr. 11, anul XVII, noiem- brie 1972, pag. 59-61.
187
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online