188
Ctitorii teatrului caragiale: actrița Dida Solomon (care, din spirit de frondă, necon- formistă, plecase de la Teatrul Național) și Scarlat Callimachi, prinț prin naştere, comunist prin convingere. Alături de ei, de la primele discuții şi acţiuni, regizorii: Iacob Sternberg şi Sandu Eliad. Fu luată cu chirie sala varieteului Alhambra . Pictorul arhitect Marcel Iancu întocmi planul de amenajare a sălii și scenei. Evident, nu în măsură a răspunde viziuni- lor și dorințelor noastre, dar corespunzând fondurilor de care dispuneam. (Abia în zilele noastre, Liviu Ciulei, sub alte auspicii finan- ciare, mai favorabile, a realizat din liliputanul spațiu de joc și de public, total impropriu unei arhitecturi teatrale, acea intimă și îmbietoare sală în care își desfășoară acti- vitatea Teatrul Mic.) Lucrările de amenajare, salariile, cheltuielile pentru publicitate și câte altele, am epuizat însă repede și înainte de a se purcede propriu-zis la drum, capita- lul investit de Scarlat Callimachi. (Ce obiecte de artă o fi vândut? Ce polițe sau ipoteci o fi iscălit?) Cum să continui? „Providența”, sub chipul unui domn burduhănos, sprijinit de un baston și o vestală blondă, ce se visa actriță, solicită concesia programului de sală, a garderobei și a bufetului, în schimbul unei sume pe care se oferea s-o plătească pe loc. Pentru mica istorie a teatrului bucureștean, nu pot să trec peste momentul, mai mult picant decât semnificativ, că domnul bur- duhănos cu baston și vestală era tatăl Elenei Lupescu, țiitoarea lui Carol al II-lea… Așa s-au putut construi decorurile și asigura deschiderea teatrului Caragiale . Inaugurarea s-a făcut cu piesa Ministrul, de Gh. Brătescu, o virulentă satiră îndreptată împotriva spiritului politicianist și a imo- ralității societății burgheze. În rolul prin- cipal m-am încumetat să-l distribui pe Gh. Ciprian (admis până atunci numai în roluri de „duri”) și am avut satisfacția de a nu mă fi înşelat: Ciprian a reușit un portret în aqua forte al unui politician versatil, fără scrupule. Cronicarii i-au lăudat creația cum au lău- dat și debutul, surprinzător, în comedie, al Didei Solomon.
Piesei i s-a reproșat însă, la virulența ei satirică, o lipsă evidentă de virtuți comice. Ceea ce era, într-un fel, adevărat. Noi, însă, am montat-o, în primul rând, pentru latura ei puternic demascatoare și vedeam în chiar politicianismul omnipotent în acel timp, atacat de Brătescu, un anume haz amar. Aș fi vrut să montez spectacolul într-un decor reprezentând Arcul de Triumf de atunci - construcție jalnică, neterminată, sprijinită de ani de zile pe schele putrezite. Se temuse însă autorul că ne va fi interzis spectaco- lul. Am conceput, de aceea, cu arhitectul Marcel Iancu, o ramă fixă cu coronament de sloganuri, în care alternau panouri deter- minante pentru locul acțiunii. Criticii vre- mii le-au găsit prea „moderniste”; panourile n-aveau decât goluri în locul ușilor și feres- trelor, iar jocul actorilor era oprit pe anume fraze, ca în fotografiile „la minut”. Publicul însă a primit bine spectacolul, fiindcă pleca cu satisfacția de a fi auzit rostite „în gura mare” adevăruri altfel, în viața de fiecare zi, doar șoptite... A doua premieră: Camarazii lui Strindberg, montată de poetul și regizorul lacob Sternberg, cu luciditate analitică și întu- necată forță dramatică. Rolurile principale au fost interpretate de Dida Solomon, V. Valentineanu, Angela Luncescu, N. Hociung. De data aceasta cronicile au fost favorabile regizorului și interpreților, și spectatorii s-au arătat neaderenți la ferocea analiză pe care Strindberg o făcea raporturilor dintre bărbat și femeie. Teatrul era în căutarea unei comedii, dar nu a unei obişnuite comedii de alcov. O asemenea comedie era însă greu s-o afli altundeva decât în portofoliul clasicilor. Am fi vrut, tare am fi vrut, să jucăm o piesă de Caragiale, dar ansamblul nostru, după felul cum se afla structurat, nu-l vedeam potrivit pentru o atare întreprindere. Între timp socrul „regal” a renunțat la concesia pe care o avea în teatru, pentru că nu-i promo- vasem vestala blondă, care-i sprijinea pașii, la rangul de actriță. Ezitările prelungite în montarea unui nou spectacol și încasările
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online