190
DESPRE TEATRUL MILITANT 1 OAMENI ȘI FAPTE DINTR-O BIOGRAFIE NESCRISĂ A TEATRULUI NOSTRU
SANDU ELIAD
13 1 decembrie 1918. Coloana lungă, compactă, tăcută, a tipografilor gre- viști cărora li s-au alăturat muncitori din alte ramuri, șomeri - mă aflam printre ei - se îndrepta spre clubul Partidului Socialist Democrat din strada Sfântul Ionică. În drep- tul atelierelor Teatrului Național, armata întâmpină coloana cu somații și rafale de mitraliere. Primele rânduri ale coloanei se răresc. Rafalele se întețesc, caldarâmul e acoperit de cadavre, de sânge.
Peste câteva zile străzile din preajmă sunt redate circulației; se poate vedea ce a rămas din sediul mișcării muncitorești: ferestre și uși smulse, în curte rămășițe de scaune și mese, hârtii în jalnice mormane sub cerul mohorât de iarnă grea. Sub presiunea mișcării muncitorești, clu- bul a renăscut curând din ruine. În fiecare sâmbătă și duminică seara, la festivalurile artistice, două, trei sute de muncitori se înghesuiau pe lângă estrada cât un cearșaf să asculte poezie, muzică, scenete, monoloage. Câțiva studenți ai școlilor de artă dramatică erau nelipsiți din program. Dintre aceștia:
1 Text publicat în revista Teatrul , nr. 3, anul XVI, martie 1971 pag. 5-9.
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online