Revista Derive - No. 1

192

ÎN ANII dintre cele două războaie au func- ționat sporadic și colective teatrale de amatori muncitori. Se luptau și ele cu ace- leași opreliști, cu identice lipsuri materiale. Au reușit totuși să joace Azilul de noapte . Spectacolul realizat de pasionatul I. Lebli, avea atmosferă, a avut succes și tocmai de aceea poliția l-a suspendat. Au mai fost desigur și alte înjghebări scenice ale colec- tivelor de teatru de amatori muncitori. Din păcate, nu le-am văzut și n-aș putea relata despre ele. TEATRELE PROFESIONISTE, ca să poată vie- țui, erau obligate să fie atente nu numai la costul montărilor dar și, mai ales, la fluc- tuațiile casei de bilete, deci să se supună fără crâcnire gustului publicului, alcătuit, în bună parte, din proaspăt îmbogățiți de război, care-l determinau și, în fond, erau singurii în măsură să facă față prețului ridi- cat al acestor bilete. Muncitorii, intelectualii, toți cu salarii mizere, abia dacă puteau să-și îngăduie (și asta cu sacrificii) o „intrare” la cinematograf. Obligate la asemenea public, scenele profesioniste erau nevoite să pre- zinte un repertoriu ușor digerabil, opac la problemele majore ale timpului. Dar Teatrul Național? Lăcașul model al artei noastre teatrale își îngăduia un repertoriu de calitate; lui i-ar fi revenit însă și sarcina de a atrage masele largi de spectatori la manifestările sale artistice. Numai că, de la această îndatorire absenta „regal”. N-a făcut nimic special pentru a inte- resa, necum pentru a deprinde pe muncitorii din uzinele și întreprinderile Capitalei să ia și ei loc în fotoliile sale, să-i vadă spectacolele, să facă cunoștință cu falanga de aur a actorilor și de ce calitate! - care oficiau pe scena sa. Prețurile de intrare, deși mai ieftine decât la teatrele particulare, constituiau totuși, față de venitul muncitorilor, un lux la care cu greu puteau visa. În stalurile Naționalului vedeai doar din Crăciun în Paște câte un testemel sau o haină de doc albastru. Rar veneau munci- torii la Teatrul Național. Și când veneau, se strecurau, laolaltă cu studenții, printr-o ușiță

laterală, dosnică, și urcau scara interminabilă care ducea spre galerie. De acolo, de la înăl- țime, actorii erau văzuți doar în creștet. Să mai vorbim de „poezia” galeriei? ÎN CONDIȚIILE de existență ale teatrelor profe- sioniste era de admirat, în câte o stagiune, ini- țiativa de a se monta și spectacole de natură să satisfacă nevoia de frumos și râvna unei atitudini etice. Hotărârea de a sparge cercul închis al tea- trelor în care se perinda, stagiune cu stagiune, același public avut, de a deschide accesul spre spectacolul de artă unor pături cât mai largi, a avut-o profesorul Nicolae Iorga. Teatrul Popular, înființat cu trudă de Profesor, a funcționat sub egida Ligii cul- turale , la etajul unei clădiri aflate pe actua- lul bulevard Gheorghiu-Dej, colț cu strada Saligny. La parter funcționa un varieteu cu fete, șampanie și chiolhanuri: la etaj, regi- zorul, scriitorul, dramaturgul, scenograful Victor Ion Popa se lupta, cu o mână de actori, să dea viață unui repertoriu bazat în special pe Moliére, Alecsandri, Caragiale. Succedându-i ca regizor am căutat și eu să păstrez caracterul popular al repertoriului și am căutat să activez secția de teatru pentru copii, înființată de același Victor Ion Popa. Era primul teatru pentru copii, la noi. Azi, privit din perspectiva unei jumătăți de secol și în ambianța cultural-socială a vremii, nu greșim deloc situând Teatrul Popular (și prin prețurile modice ale biletelor) ca o primă realizare, la noi, a unui teatru pentru mase largi de spectatori. ÎN EPOCA de care ne ocupăm nu au lipsit îndrăznelile de a prezenta pe scenă adevă- rata față a sistemului politic ce stăpânea pe atunci viața țării. În acest cadru se înscrie, în stagiunea 1927-1928, montarea de către Teatrul Caragiale (se afla în clădirea, nici vorbă, cu altă înfățişare, în care se află azi Teatrul Mic), teatru condus de actrița Dida Solomon, a satirei politice Ministrul de Gh. Brăescu. Pentru cunoașterea conținutului piesei și, cine știe, poate pentru stârnirea interesului vreunui director de teatru în

Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online