devine pat pentru fiul ei. Fiecare gest al coregrafiei inconștiente de spălare a corpu- lui atunci când face baie. Fiecare element din lista interminabilă de gesturi zilnice, de o acuratețe care ar putea fi înfricoșătoare pen- tru oricine - poate în afară de cei cu OCD care se vor odihni în precizia dansantă cu care Jeanne se mișcă și în ordinea impla- cabilă a modului în care e filmată. Jeanne fierbând apă, Jeanne luând prosopul pentru clienți de pe pat și punând banii mereu în același vas, Jeanne în lift, Jeanne cu bebelu- șul vecinei, Jeanne la aragaz, Jeanne cu fiul ei ciudat la masă, Jeanne tricotând, Jeanne dând o tură de bloc cu numitul fiu, Jeanne pregătindu-se de somn. Jeanne e în fiecare cadru și totuși Jeanne e în altă parte. Opacă, monosilabică, fără să trădeze vreo emoție, la fel de eficientă ca un robot. În a doua zi, se instalează păcăleala. Repetiția acelorași acțiuni, hipnotic, nu pare decât să confirme exasperant ceea ce bănuim deja: Jeanne face mereu aceleași lucruri, în aceeași ordine, la aceeași oră, cu aceleași rezultate, în fiecare zi. Runda a doua a jocului vine cu senzația că asistăm la „un timp real”, că timpul instalat pe ecran coincide unu la unu cu convenția timpului obiectiv de pe ceasurile noastre. Deși știm că nu e așa - știm că e doar o oră dintr-un film, dar pare a fi egal cu 24 de ore din viața unui om pe care simțim deja că l-am radiografiat până în măduvă, fără a-l cunoaște deloc mai bine. Chiar și detaliile narative aflate în a doua zi - minuscule vari- ațiuni pe tema mecanismului ei zilnic, din care aflăm „povestea” lui Jeanne, trecutul, familia, legăturile ei, chiar și o scrisoare de la sora ei, sau părerile ei și ale fiului său despre sexualitate - nu sunt abateri de la normă, ci doar întăresc această normă. Economia de gesturi ale lui Jeanne, care în prima zi pare psihotică, dar în a doua zi devine absolut firească, ne confruntă cu propriile noastre ritualuri cotidiene prin care încercăm să aplicăm un sens lumii și să punem ordine în haos , într-o lume uitată de orice fel de grație divină. Iar această
economie narativă, în care Jeanne nu arată și nu simte nimic mai mult decât ceea ce e esențial pentru supraviețuire, e un răspuns humbling la visele de preamărire ale multora dintre noi care și-au hrănit ego-ul în formare cu fantasma că „o cameră nevăzută ne fil- mează fiecare secundă a existenței noastre palpitante și că suntem în videoclipul pro- priei noastre vieți”. Ei bine, iată cum e de fapt acest videoclip. Boring as fuck. Am putea să ne păcălim și mai mult, pro- iectând propriile noastre presupuneri, nevoi și povești peste firimiturile de informație pe care ni le acordă aceste două zile. Am putea - și e tentant - să ne avântăm în ipoteze de psihologizare: fiul e așa ciudat din cauza ei, societatea e de vină pentru că ea prestează servicii sexuale, deși pare cu totul împotriva naturii ei, sigur e ceva cu trauma de văduvă, raporturile impersonale dictate de conve- niențele micii burghezii, vai, cât suferă pe interior săraca, vai, cât se sacrifică pentru fiul ei și vai, cât de nedrept că e așa limitată și lipsită de exuberanță și neprevăzut existența ei etc., etc. Dar nu am face decât să proiec- tăm. Jeanne nu vrea decât ca totul să rămână așa cum e. Lui Jeanne îi e bine așa cum este. Jeanne nu simte nimic. Și începem să ghicim, lent dar sigur, că nu e treaba noastră. Chiar din seara celei de a doua zile, o undă de altceva se insinuează. Dintr-o cauză incertă (întârzierea unui client?), Jeanne a fiert prea mult cartofii pentru cină și e nevoită să o ia de la capăt cu pregătirile (la care asis- tăm, sperând în secret să ia ceva foc odată). Reușește la mustață să țină intactă rutina serii, dar chiar și sugestia fiului de a nu mai face plimbarea lor scurtă de seară e întâmpinată cu refuz. Hai totuși să ieșim. Jeanne va termina ziua așa cum și-a pro- pus: neschimbată. Dar un grăunte de ceva s-a strecurat în monotonia mecanismului. În a treia zi, regulile explodează. Mici, infime lucruri deraiază de la ordinea pre- stabilită. Jeanne scapă un pantof în timp ce îl lustruiește. Rămâne cu un singur cartof pentru că în seara dinainte a fost nevoită să fiarbă de două ori cartofi, prin urmare rutina
21
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online