220
De Niro, care conține o secvență tare, greu de uitat, de confruntare rasială.) La fel și în Rolling Thunder. În concepția inițială a lui Schrader, acesta ar fi trebuit să fie un film despre veterani de război lăsați la vatră, care însă aduc cu ei acasă războ- iul din Vietnam. (Robert Stone scrisese un roman puternic pe tema asta, Dog Soldiers, care în 1974 primise National Book Award; pe-atunci încă nu era o temă atât de bătăto- rită.) La final, veteranii își pun uniformele pe ei, trec granița în Mexic – adică în alteritate, în non-America – și merg să masacreze niște bandiți mexicani într-un bordel (necruțân- du-le nici măcar pe fete). Iarăși, cineva s-a speriat – prea incendiar, iresponsabil. Astfel că, în versiunea filmată, bandiții omorâți în bordel sunt și gringos, și mexicani, dar ăia răi-răi sunt gringos; iar femeile sunt cruțate. Concluzia lui Tarantino: suntem din nou într-o fantezie safe, unde ne putem bucura netulburați de pac-pac. Din punctul ăsta de vedere, suntem ca într-un western de acți- une de dinainte de Hoarda sălbatică, deși sigur că Rolling Thunder se trage din tulbu- ratul film al lui Peckinpah. Din rezumatele de mai sus începe, cred, să se contureze teza lui Tarantino, pledoaria lui pentru transgresivitate în cinemaul popular, pentru un cinema care trebuie lăsat să se joace cu focul, să danseze pe linii de frac- tură socială, să stârnească într-un public larg emoții potențial periculoase. Prototipul e Joe (1970), un extraordinar film de John G. Avildsen, pe care Tarantino zice că l-a văzut la șapte ani. Șase ani mai târziu, Avildsen avea să facă Rocky, o fantezie socială opti- mistă care anunță triumfalismul cinemaului hollywoodian din anii ’80. Dar Joe e altceva: o sălbatică satiră de clasă în care un bărbat upper-middle-class și un muncitor (adică un membru al „majorității tăcute” invocate la vremea aceea de președintele Nixon), ambii de vârstă mijlocie, își unesc forțele peste prăpastia socială care-i desparte. De ce pactizează? Ca să omoare împreună hipi- oți și hipioate (deși intenția inițială este s-o găsească pe fiica tipului middle-class , fugită de-acasă și refugiată în tribul hipioților). De
observat aspectul ăsta de safari, pe care Joe îl are în comun cu alte filme discutate în carte, toate trei bazate pe scenarii de Schrader: Taxi Driver, Rolling Thunder și Hardcore (acesta din urmă regizat de Schrader însuși), unde un fundamentalist creștin din America profundă își caută prin L.A. fiica fugită de acasă ca să se facă actriță porno. Și toate filmele astea, după cum notează Tarantino, se trag dintr-un foarte tulburat western de John Ford (practic Moby Dick- ul lui Ford), The Searchers (1956), în care un rasist turbat (John Wayne) își caută fiica răpită de indieni (Natalie Wood) nu ca s-o aducă înapoi acasă, ci ca s-o ucidă (pentru că între timp indie- nii au „spurcat-o”). Ce nu notează Tarantino, căci se așteaptă să sesizăm singuri, e ase- mănarea conflictului din Joe – reacționari contra hipioți – cu cel din A fost odată… la Hollywood. Dacă stai să te gândești, clima- xul lui Joe, cu cetățenii respectabili năvălind peste hipioți ca să-i măcelărească, poate fi descris ca un Cielo Drive pe invers. M.I.: Altă sursă, pe lângă Joe , este The Last House on the Left , filmul lui Wes Craven din 1972, în care de asemenea un cuplu middle- class (soț și soție de astă-dată) îi măcelăresc cu o imaginație medievală pe hipioții care le omorâseră fata. Ca trivia, amintesc că Now You’re All Alone , cântecul interpretat de David Hess în The Last House on the Left (unde apărea în rolul liderului criminalilor hipioți), figurează și pe coloana sonoră din The Hateful Eight , tot într-un moment-cheie asemănător (momentul de dinaintea crimei) cu cel din filmul-sursă. A.G.: Am divagat un pic. Revenind la critica făcută de Tarantino lui Taxi Driver și lui Rolling Thunder – cum că ar fi trebuit să fie mai transgresive –, nu știu dacă are sau nu dreptate, dar ceea ce mă frapează este că poziția lui nu e deloc una la modă în cul- tura mainstream de azi. Transgresivitatea pentru care pledează el a devenit încă și mai puțin posibilă în Hollywood-ul actual, unde metodele de business modern-corpo- ratiste își dau mâna cu o cultură progresistă
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online