230
alegorie care transferă asupra lui Eastwood (actorul principal) și Siegel (regizorul) ade- vărata evadare (din cercurile joase ale siste- mului de la Hollywood): Au reușit oare Morris și tovarășii săi să evadeze? Sunt sigur că la nouăsprezece minute după ce intraseră în apă erau deja morți. Dar adevărata evadare bazată pe fapte reale le aparține lui Siegel și partenerului său Eastwood. Cei doi bărbați – o mare vedetă și un mare regizor – au împărtășit o colabo- rare artistică ce va trece testul timpului. O parte importantă din această colaborare stă în faptul că cei doi își datorau atât de mult unul altuia. Datorită lui Siegel, Eastwood și-a lăsat în urmă statutul de vedetă de moment în sis- temul de la Hollywood (spre deosebire de cineva ca Lee Van Cleef, care a rămas în Italia turnând un spaghetti western după altul). Datorită lui Eastwood, Siegel a devenit fai- mos, ajungând în cele din urmă, la amurgul carierei, pe lista principalilor regizori de la Hollywood. Iar când acești doi compadres , legați de o prietenie întemeiată pe respect reciproc, masculinitate și afecțiune, au reușit imposi- bilul – să evadeze din Alcatraz –, au trântit ușa de fier în spatele lor. Revenind la întrebare, nu cred că ultimul film al lui Tarantino va fi Kill Bill 3 . Sper din toată inima că nu – oricât de mult mi-ar fi plăcut 1&2, ar trebui să rămână în trecutul lui, în anii 2000. Înclin să cred, mai ales acum după ce am citit Cinema Speculation , că ultimul lui film va fi un horror. Din mai multe motive. În primul rând, din paleta lui de subgenuri preferate, este singurul căruia nu i-a dedicat un film. A făcut filme noir ( Reservoir Dogs ), whodunnit -uri aproape clasice ( The Hateful Eight ), filme cu arte marțiale ( Kill Bill ), adaptări după pulp - uri ( Jackie Brown – deși sună ca o insultă la adresa marelui Elmore Leonard să-l consider autor de pulp), filme de război ( Inglourious Basterds ), westernuri ( Django
Unchained , The Hateful Eight ), revenge movies (mai toate). Plus Once Upon a Time... in Hollywood , care e o sinteză: suspense thriller , western (pasajul minunat în care Tex galopează către ranch-ul lui George Spahn pentru a i-o plăti lui Cliff Booth), arte marțiale (duelul dintre Cliff și Bruce Lee), ucronie (cum fusese și Inglourious... ) etc. Sigur, subevaluatul Death Proof ar putea fi considerat un horror, mai ales că a fost conceput în pachetul unui double feature cu Planet Terror al lui Robert Rodriguez. Dar alte etichete i se potrivesc mai bine. Mai horror este secvența (una dintre cele mai bune din film) în care Cliff vizitează ran- ch-ul lui Spahn, traversând acel culoar anxi- ogen format din hipioții lui Manson. Deci Tarantino a rămas dator cu un horror. Mai ales că (și) din Cinema Speculation reiese cât de mult apreciază subgenul. Despre The Texas Chainsaw Massacre afirmă că este „unul dintre puținele filme perfecte turnate vreodată”. Nu în ultimul rând, horrrorul permite transgresiuni maxime în zona de violență care lui Tarantino îi place atât de tare. Aș zice că va fi un horror cu ele- mente de comedie neagră – după cum scrie Tarantino, „Filmele visurilor mele includeau întotdeauna o reacție comică la inconfor- tabil” („My dreams of movies always inclu- ded a comic reaction to unpleasantness”). Se știe că lui QT nu i-au plăcut filmele lui Wes Craven din seria Scream , ceea ce este oarecum contraintuitiv, datorită elemente- lor meta (citările abundente) și de comedie neagră – s-ar zice că ar fi trebuit să fie pe placul său. Deci aștept ceva din zona asta, în care să arate cum se face. Oricum, atunci când Quentin Jerome Tarantino va ieși din scenă, îmi place să mă gândesc că va trânti ușa cât poate de tare în spatele lui.
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online