LA MARGINE RADU JUDE
1. TOPUL DIN SIGHT AND SOUND
în Franța, Mizoguchi a fost scos în evidență de câțiva regizori care l-au recunoscut drept un maestru.” – Jacques Rivette 1
„ Distincția dintre operele de artă majore și cele minore nu este hotărâtă atât de criticii contemporani, cât de artiștii din generația următoare, care afirmă: «Dintre predeceso- rii noștri, îi recunoaștem drept maeștri pe acești câțiva, chiar dacă noi urmăm o cale diferită de a lor». Cred că aceasta este o lege care a fost demonstrată de-a lungul istoriei artei, și este confirmată încă o dată de istoria cinemaului. Pictorii începutului de secol al XX-lea, nu criticii contemporani cu Cezanne, au fost cei care l-au declarat cel mai mare pictor al secolului al XIX-lea; criticii le-au urmat exemplul, și și-au dat binecuvânta- rea. Într-o manieră similară, o contribuție critică pozitivă au avut-o cineaștii care au susținut că Murnau îi era superior lui Pabst și celorlați regizori pe care istoricii îi plasaseră pe picior de egalitate cu el. Iar istoricii s-au aliniat deja acestei judecăți de valoare, sau sunt în curs de a o face. În istoriile scrise acum zece sau cincisprezece ani, lui Murnau i se consacra același spațiu ca lui Robert Wiene. Pe viitor, lui Murnau i se vor dedica zece pagini, în timp ce pentru Caligari va ajunge un paragraf (deși acesta este în con- tinuare un film important), iar pentru restul operei lui Wiene o notă de subsol. La fel și
Și încă un citat (scuze!):
„ Pe meleagurile noastre, de-a lungul secolelor, literatura a fost cea căreia i-a fost aproape exclusiv hărăzită expresia gândirii și coman- damentele sale – artele, plastice sau de alt fel, fiind însărcinate doar cu ilustrarea lor, în chip secundar și accesoriu. De aici rezultă poziția condescendentă a scriitorilor față de artiști; 1 Traducere de Liri Chapelan. “Distinctions between major and minor works of art are made not so much by contem- porary critics as by the artists of the next generation, who say ‚Of our predecessors, we recognize such and such as our masters, even if we travel a different road from theirs’ I believe this is a law which has been proved by the history of art, and proved again by the history of cinema. It was the early twentieth-century painters and not Cezanne’s contemporary critics, who claimed that he was the great- est painter of the late nineteenth century; the critics then followed this lead, and gave their sanction. In the same way a positive critical contribution was made by directors who said that Murnau was more important than Pabst or the other filmmakers whom the historians had previously rated his equal. And the historians have already come round to confirming this judgment, or in the process of doing so. In the histories of ten or fifteen years ago, Murnau is given much the same space as Robert Wiene. In the future, Murnau will have to have ten pages against a paragraph for Caligari (which is an important film, all the same), plus a footnote for the rest of Wiene’s work. Mizoguchi, too, was in France singled out by a few direc- tors who recognized him as their master.”
23
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online