24
and Sound , cu cele mai bune filme din lume nu înseamnă pentru mine mare lucru, mă interesează
la fel și rolul hotărâtor, de judecător și de expert, pe care și-l arogă de mult timp scriitorul, ca și cum ar fi un lucru de la sine înțeles, și pe care, de altminteri, nu i-l contestă nimeni, nici măcar artiștii înșiși: aceștia din urmă fiind considerați o specie
mai degrabă listele indi- viduale și dacă, să zicem, J. Hoberman menționează un film pe care nu l-am văzut (de exemplu, Blood of Jesus de Spencer Williams), atunci fac un efort să văd acel film pentru că e alegerea lui Hoberman, chiar dacă nu e în top. (Și Blood of Jesus chiar e un film superb.) Altfel, lista cu cele mai bune filme e cu siguranță utilă pentru o inițiere în istoria filmului, iar eu o folosesc pentru a nu mă mai chinui să răspund la întrebarea „Oare ce filme ar trebui să văd și eu?” pe care o primesc când și când. Trimit linkul și gata. Dacă am început cu citatul din Rivette, e pentru că unul din motivele pentru care Jeanne Dielman a ieșit pe primul loc în topul Sight and Sound ține de participarea mul- tor persoane care vin din zona academică (cel puțin așa explica cineva pe internet, nu am verificat, dar pare plauzibil). Și nu mi se pare deloc un lucru rău - cum spuneam, mă interesează atât de puțini cineaști sau teo- reticieni, încât nu am o preferință pentru o categorie sau alta. Citatul din Dubuffet mi se pare însă potri- vit în context românesc. O dată cu apariția acestui top, ca și a unor filme populare ca Teambuilding , am putut constata că pentru multe persoane cu studii în zona umanistă (și care, cum spune și Dubuffet, se simt de multe ori îndreptățite să ne explice cum stă treaba cu orice, e un fel de defect profesi- onal), cinemaul se reduce fie la chestiuni care țin de politică (de politici, mai bine zis), fie la poveste (de fapt, la tema filmului), fie la „cum joacă actorii”. Nu neg importanța acestor aspecte, constat doar că ceea ce este pentru mine problema numărul 1 în cinema - și anume, mizanscena (noțiune care trebuie înțeleasă într-un sens cât mai larg) - nu există pentru cei mai mulți din cei care își dau cu părerea. Așa că mă simt
infirmă, atinsă de mutism, căreia scriitorul trebuie să-i împrumute propria lui voce. Iar acest rang subaltern, de decorator, atribuit artistului de către public, poziție similară cu a grădinarului sau a coaforului, era perfect jus- tificată, întrucât arta coborârilor de pe cruce și a fecioarelor cu copilul, a femeilor goale și a portetelor oficiale, mobiliza în prea mică măsură gândirea, fapt pentru care cel dintâi nu merita într-adevăr mai multă considerație decât cea acordată unui îngrijitor de parcuri sau unui costumier.” – Jean Dubuffet 1 Nu sunt întru totul de acord cu Rivette; pentru mine, opiniile unor critici, teoretici- eni sau istorici de film sunt la fel de impor- tante ca ale unora din cineaștii pe care îi admir. E drept că suntem la câteva zeci de ani de la afirmațiile lui Rivette și e adevărat că teoreticienii, criticii sau istoricii care mă interesează sunt foarte puțini; dar și cine- aștii care îmi plac cu adevărat sunt din ce în ce mai puțini (iar eu nu mă număr prin- tre ei). Oricum ar fi, o listă ca cea din Sight 1 Traducere de Liri Chapelan. “C’est, en nos lieux, pen- dant une suite de siècles, à la littérature qu’ont été à peu près exclusivement dévolues l’expression de la pensée et ses commandes — les arts, plastiques et au- tres, étant seulement chargés de son illustration, à titre secondaire et accessoire. D’où la position de condes- cendance des écrivains à l’égard des artistes; d’où le rôle directeur, de juge et d’expert, que l’écrivain s’est depuis longtemps attribué comme allant de soi et que d’ailleurs personne ni les artistes eux-mêmes ne son- geaient à lui contester: l’artiste étant tenu pour une espèce d’infirme, affligé de mutisme, auquel l’écrivain devait prê- ter sa voix. Et ce rang subalterne d’ornementateur attribué à l’artiste par le public, position voisine de celle faite au jardinier ou au coiffeur, était parfaitement justifiée, car l’art des descentes de croix et vierges à l’enfant, des fem- mes nues et des portraits d’apparat, ne faisait en effet de la pensée que bien faible mobilisation, ne méritait sûrement pas plus de considération que celle accordée aux ordon- nateurs de parcs ou de costumes.”
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online