am visat-o pe mama
de patruzeci de ani. Corpul ei îmbătrânit și gol nu mai fusese privit până când nu am început eu să mă strecor în camera ei diminețile ca să o văd cum își împletește părul alb, lung de un metru, și cum și-l încolăcește în jurul capului în cercuri perfect-concentrice. Copilul este ochiul camerei, observând în tăcere fără capa-
dormind
citatea de a judeca, un corp crud de înregistrat amintiri, absorbind imagini pe care mai târziu le va monta în minte până se topesc în propria-i identitate.
Aștept ani de zile până să spun că m-a înfuriat ceva, chiar și atunci când am suferit teribil din cauza asta. Și chiar și atunci am nevoie de altceva care să scoată furia la suprafață. Ceva ce n-are nicio legătură cu motivul furiei mele. Și atunci mă înfurii. Când mă înfurii mi se pare că furia mea e oribilă și că plânsetele și țipetele mele o să facă lumea să se prăbușească în jurul meu. Că cineva o să moară din cauza furiei mele. Furia mea e uriașă când mă pornesc. Și pentru că de obicei tot eu ajung să fiu rănită în cele din urmă, am ajuns să o detest.
corpul ei mic tresărind
pleoapele clipind buzele pulsând
Delphine Seyrig tri- cotează ca mama la masa din sufragerie cu radioul por- nit. Sau bunica tricota și mama doar asculta Patetica lui Beethoven? M-am gândit mereu că își tricota nervii
ca și cum viața din ea
și apoi ne făcea pe noi să îi purtăm la școală. Sau e Jeanne Dielman cea care îi face asta lui Sylvain?
Copilul s-a născut bătrân, deci copilul nu a devenit niciodată adult. A intrat în lumea adulților ca un copil bătrân și i-a fost greu să se adapteze. Copilul bătrân știa că dacă mama lor ar fi să moară, n-ar avea unde să se ducă.
se împotrivea liniștii somnului
Mama avea niște migrene îngrozitoare care o țintuiau la pat ore întregi, uneori zile. Eu crăpam ușa și pri- veam înăuntru doar ca să văd un cocoloș mare și alb din care ieșea un ciuf de păr roșu, răsfirat pe perna ei imensă.
Respiră șuierat și greu, dar respiră. Corpul ei pare așa mic și gârbovit acolo, înfofolit în plapumă. Mi se face rău. Înainte nu era așa, dar acum e așa și mă gândesc că într-o zi probabil o să fie la fel și pentru mine.
eu cea din vis care o priveam
O privesc pe Jeanne Dielman cum doarme, cu o noapte
înainte să aibă primul ei orgasm cu un bărbat de care nu e îndrăgostită, cu care fiul ei nu ar face niciodată dragoste fără să fie îndrăgostită, dacă ar fi femeie. Dar n-are de unde să știe, pentru că nu e femeie. De data asta a durat mai mult decât le-a luat cartofilor să fiarbă. Înainte să mă așez să scriu în continuare, fac o baie. Mai întâi curăț cada, cât de bine pot, aplecată peste ea cu spatele la o cameră imaginară. Îmi spăl corpul
mi-am zis să-mi amintesc
cât de mult o iubesc
și să mă abțin să o ating
după ce a fost mar- tor la cum trupul lui Jeanne Dielman a fost strivit de plăcere sub
O văd din nou în fața ochilor, cum am văzut-o într-o dimineață - aveam șase sau șapte ani - desculță pe covorul roșu de pe hol în cămașa ei de noapte albă și lungă din in; părul îi căzuse într-o
ca să n-o trezesc
31
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online