36
JEANNE DIELMAN - FEMEIE, MAMĂ, LUCRĂTOARE SEXUALĂ Pe mine personajul lui Jeanne Dielman m-a impresionat foarte tare chiar de la început, în primul rând pentru că maică-mea avea în bucătărie, pe jos, mozaicuri și, exact ca ea, avea două halate: unul și-l punea peste hainele de la serviciu, în el curăța cartofi și făcea alte treburi prin casă, și unul îl purta peste pijama. De aceea, am intrat inițial în lumea din film gândindu-mă la maică-mea, dar ulterior am început să mă gândesc la mine, mă regăseam în unele acțiuni pe care le făceam și eu cu copiii mei. Nu știam nimic despre film înainte de a-l vedea și, din cauză că am perceput intens tristețea ei, prima dată când se duce la cafenea, îmi doream să se transforme într-un film de dragoste, să găsească pe cineva, îmi doream să i se întâmple ceva bun. Și apoi, încetul cu încetul, mi-am dat seama că e o construcție foarte minuțios făcută și că lucrurile se îndreaptă spre ceva rău. Mi s-a părut incredibil cum poți să faci o construcție atât de frumoasă dintr-un subiect atât de nereprezentat - totuși câte milioane de femei trăiesc această viață, în care au exact aceeași rutină! Am fost plăcut impresionată de modul în care, cu gesturi atât de mici și cu detalii atât de frumos conturate, vezi cum o rutină se dezintegrează în fața ta. Asta am admirat foarte tare în film. Dar să vorbim și despre munca la domiciliu, despre munca de îngrijire a casei: gândiți-vă câte femei fac asta în zilele noastre plus serviciu, e o lume extrem de prezentă și o realitate puternică și foarte puțin ilustrată artistic. În unele filme românești recente ni se arată, de pildă, personaje care mănâncă ciorbă, dar nu ni se arată cine și cum prepară ciorba aceea. Mie mi se pare foarte importantă relația stratificată cu munca în film. Avem, pe de o parte, îngrijirea casnică văzută ca muncă, și de obicei îngrijirea în spațiul domestic e văzută ca o datorie. Asta e datoria unei mame, a unei soții în spațiul domestic: să curețe, să facă mâncare, să pună hainele copilului în ordine. O r aici repetitivitatea gesturilor și a acțiunilor instaurează un alt tip de relație cu munca. Mi se pare revoluționară și transformatoare grija văzută ca muncă. Iar apoi, Jeanne e o lucrătoare sexuală până la urmă, munca asta e o parte integrantă a vieții ei cotidiene - în fiecare dintre cele trei zile dezvoltate în film, ea e vizitată de câte un bărbat - și mi se pare foarte atipic modul în care e tratată munca ei de lucrătoare sexuală, de obicei trivializată, stereotipizată în filme și arătată sumar. E o gândire revoluționară despre câmpul muncii în intimitatea vieții domestice. Sexul pentru bani poate fi și o metaforă a unei căsnicii lipsite de iubire, să ne gândim că, și azi, multe femei trebuie să se mărite și să facă copii, multe sunt casnice, și calcă, și spală, și ast a e tot ce fac zi de zi, toată viața.
Andreea Vălean
Mihaela Michailov
Andreea Vălean
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online