38
Catinca Drăgănescu
Mie mi se pare interesant modul în care e construită experiența spectatorului, adică misterul legat de revelarea personajului și caracterizarea hiperorganică, nuanțată - apropo de jocul actriței - versus codarea imaginii, la nivelul cro- maticii și al sunetului, care semnifică, și e și antropologică, intimă, psiholo- gică, în același timp în care e un cod, un puzzle foarte bine controlat. Percep o tensiune între cheia de realizare a filmului, între universul lui Chantal Akerman într-un moment de puritate al creației ei versus universul prota- gonistei. De fapt, teroarea se naște din sugestia trenului care poate deraia - potențialitatea deraierii acestei perversiuni e ceea ce menține suspansul. Iar necoagularea în formă sau în clasă socială, în stereotip, a personajului e ceea ce iarăși conferă tensiune interioară și exterioară structurii. Mi se pare fabulos la film cum construiește rutina lui Jeanne din punct de vedere psihologic: banalitatea e o formă de rezistență, e singurul mod în care își dă sens. Își dă sens prin acțiunile pe care le face, iar monstruozitatea în asta se manifestă, în hiperconcentrarea de a menține ceva într-o anumită formă, ceea ce face ca fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare lucru, oricât de mici, să aibă o greutate, o profunzime, ceva în spate, de unde provine semnificantul. Un alt element care contribuie la felul în care se creează tensiunea e insis- tența privirii, faptul că e privită fără milă. E ceva foarte crud în modul cum e filmată pentru că e încadrată într-un dreptunghi la care ești forțat să privești, spre deosebire de un eventual echivalent teatral unde, ca spectator, ai avea libertatea să te uiți și în alte părți ale spațiului, să te eliberezi din când în când din acel dreptunghi. E o privire care de obicei nu stă atât de insistent pe o femeie de felul acesta. Din cauză că face activități casnice pe care femeile le fac de secole de față cu familia lor, toată lumea ia ca fiind delasineînțeles genul acesta de îngrijre. Iar insistența camerei de filmat ni se pare atât de dură pentru că, în realitate, nimeni nu se uită cu adevărat la aceste femei. La potențarea tensiunii contribuie și faptul că sunt neobișnuit de lungi cadrele. Contează asta enorm deoarece te forțează să te gândești constant că ceva urmează să se întâmple, dar nu știi niciodată ce anume. Ai afirmat, Andreea, în prima ta intervenție că finalul filmului e unul rău pentru protagonistă, ceea ce m-a pus pe gânduri. Traiectoria emoțional-psi- hologică a personajului e legată de muncă, de faptul că sunt două tipuri de activități principale pe care ea le face: se ocupă de cămin, ceea ce implică de la gătit până la îngrijirea casei și a copilului, și apoi e această modalitate de a face bani ca lucrătoare sexuală. S-a vorbit mai devreme că are o con- strucție mentală compulsivă, că e atentă la fiecare detaliu și încearcă să ducă perfect la îndeplinire fiecare activitate - așadar e un personaj pozitiv dacă o privim din acest unghi, pentru că vrea să își facă treaba bine. În momentul în care, în a doua zi, încep să apară accidente în munca ei, te întrebi dacă sunt cauzate de tulburări interioare sau de factori exteriori - și aici e ceva ce cred că merită discutat în continuare, căci, așa cum ați spus mai devreme, există o ambiguitate în modul în care Akerman își construiește personajul, provenită și din dramaturgie, care nu oferă destule date biografice pentru a
Tudor Jurgiu
Maria Drăghici
Tudor Jurgiu
Andrei Rus
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online