44
UN FILM FEMINIST? V-aș propune în acest punct al discuției să mergem mai departe, trecând de la caracterizarea personajului înspre o altă temă, a distincției dintre feminin și feminist . Din punctele de vedere expuse până acum, se pare că nu suntem de acord în toate privințele, dar eu am rezonat cu afirmația conform căreia această mecanizare a vieții lui Jeanne Dielman nu e reprezentată univoc, unilateral. Felul în care joacă Delphine Seyrig îmi dă tot timpul impresia că există mereu o discrepanță între ceea ce face și ceea ce își imaginează, lucru la care mă pot raporta și eu ca bărbat. Tocmai că nu acord atenție lucrurilor pe care le fac frecvent, în general dacă fac ceva din reflex am tendința să mă gândesc la altceva în același timp. Pare că e articulată în film o privire asupra unui anumit tipar al feminității, unul clasic, anterior posibilei emancipări din final. Ruptura de acest tipar de feminitate clasic, fie că se produce din exterior spre interior sau din interior spre exterior, sau din ambele direcții, este cauzată de ceva care o face să simtă, îi stârnește un anumit tip de emoții pe care universul casnic nu i le oferea. Apogeul este orgasmul care e totodată și motivul crimei. De altminteri, mi se pare relevant faptul că nu-l omoară pe client în timpul orgasmului, ci după acest episod. Ea inițial se depărtează și se întoarce ca să-i înfigă foarfeca în gât, deci trece un interval de timp, nu comite crima spontan, într-o criză de furie. La nivel simbolic, această derulare a acțiunii îmi pare a fi o afirmație din partea lui Chantal Akerman că ruperea de acel model de feminitate clasic nu se poate produce printr-o tranziție lină, că e nevoie de ceva mai violent care să semene cu o revoluție. În cazul de față, e o revoluție interioară, dar oricum este ceva brutal, care nu se poate face pur și simplu modificând doar exteriorul, pentru că este o problemă sistemică. În plus, Akerman nu ne arată ce se întâmplă cu Jeanne Dielman după crimă, acela ar fi un alt film, în care protagonista ar adopta probabil un nou mod de viață. Filmul ne propune o alegorie, într-un moment - în anii 1970 - în care mișcarea feministă era într-un avânt important din multe puncte de vedere. Așadar, propune un discurs foarte actual, foarte ancorat la spațiul contemporan de discuții feministe al epocii. Jeanne nu avea, fizic vorbind, cum să-l omoare pe client în timpul actului sexual, el stând întins peste ea. Însă mi se pare că ei îi vine gândul când se uită în oglindă, are un zâmbet bizar, acela mi se pare că este momentul hotărâtor.
Andrei Rus
Andreea Vălean
Andrei Rus
Pare, în orice caz, că ești de acord că e un act pe care îl premeditează, măcar pentru câteva secunde.
Tudor Jurgiu
Eu cred că gândul îi vine când vede foarfeca. E foarte important că a uitat foarfeca acolo înaintea actului sexual, pentru că altfel nu știu dacă l-ar fi omorât. Se uită la foarfecă și îi vine gândul pe loc, nu știu dacă s-ar fi dus la bucătărie să ia un cuțit și s-ar fi întors să-l omoare. Mi se pare foarte interesant ce a zis Monica legat de tiparele feminității care sunt toate regăsibile într-un singur personaj. L-aș adăuga la tiparele expuse de ea pe acela al vampei sau al femeii fatale. Mi se pare foarte importantă aici femeia fatală ca tip de reprezentare, ea fiind un personaj ce îmbină mai
Andrei Rus
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online