46
decât rutina. Rutina nu ar fi deci o formă de opresiune exersată de patriarhat, ci modul lui Jeanne de a-și conserva rațiunea. Iar în momentul în care rutina aceasta este dezechilibrată, are loc inevitabila izbucnire de violență. Deci până la urmă am putea citi filmul lui Akerman și din această perspectivă, care ar deturna temele discutate de noi până în acest punct și ar nega dimensi- unea lui feministă. S-ar putea totuși ca dezechilibrul să fie cauzat de controlul exercitat de societatea patriarhală. De altminteri, apropo de scenele cu intrarea în scara blocului unde locuiește, mi se pare că liftul este elementul cu care ea iese în societate și intră înapoi în casă, este o formă de trecere între cele două medii, cel casnic și cel exterior, e ca un portal. Z ona aceasta de sănătate mintală nu este atât de pronunțat explorată, nu este definitorie pentru personaj. Ca spectator, poți să-i faci un fel de portret psihologic, dar bazat numai pe intuiții. Eu cred că există o perspectivă greșită conform căreia toată responsabilitatea pentru o tulburare mintală cade asupra individului. Dar sănătatea mintală a unui om ține foarte mult de interacțiunea cu sistemul social în care trăiește. Jeanne Dielman poate fi portretul unei femei în depresie, o depresie care nu se manifestă într-un mod spectaculos decât la final. Dar nu înseamnă că depresia e doar a ei, a individului, că are o violență în ea pe care o exprimă în absența oricărei presiuni din exterior. E clar că personajul primește niște stimuli din afară, iar acesta este felul ei de a face față, de a rezista în viață. La un moment dat acest sistem de protecție al ei cedează.
Maria Drăghici
Mihaela Michailov
Monica Stan
Maria Drăghici
E, de asemenea, foarte interesant că ea deține controlul peste tot, mai puțin în orgasm.
Andrei Rus
D ar nu ar putea fi și indiciul unei preocupări pe care pare s-o aibă filmul pentru psihologizarea de tip freudian, legată de control, de privirea din exterior, de supraego? Multe dintre momentele în care ea e își pierde controlul au legătură cu partea inferioară a corpului, dacă stăm să ne gândim. Voi ați vorbit de pudoarea ei din cadă. Eu m-aș mai lega și de discuția pe care o poartă cu fiul ei. Pentru cât de distantă pare relația lor în rest, el e șocant de direct când îi mărturisește, la sfârșitul celei de-a doua zile, temerile din copilărie legate de penisul tatălui său care i-ar fi putut face rău mamei. Iar acest aspect se leagă și de tema sărăciei dialogurilor, care merită reluată: tocmai fiindcă se spun atât de puține cuvinte între personaje, ele devin extrem de importante. E de remarcat și felul în care protagonista reacționează la această confesiune. Sigur, e deja într-un moment ulterior scenei cu al doilea client, de când lucrurile își ies din ritmul obișnuit, scenă care are și ea o legătură cu sexualitatea. Și bineînțeles, urmează, în a treia zi apogeul, adică orgasmul. Ea accede la un tip de plăcere într-o latură a vieții ei pe care o respinge, și dacă e să o privesc la nivel simbolic e ca și când ar fi extrasă cu forța din normele impuse de societate, din modul în care a fost ea învățată să se raporteze la
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online