aude, nu aude mereu, se duce să deschidă, zâmbitoare. Este atât de mulțumită că a auzit și este atât de mulțumită că vine cineva. Mai ales că este Andrée și o adoră pe Andrée. Este o femeie înaltă, blondă căreia îi place grozav să vorbească. Și mamei îi place să vorbească, așa că totul merge bine între ele. Este vineri și o să mănânce pește și se bucură. Da, brille . Un calcan mic. Îi plac calcanii mici. Și mie, dar eu nu mă bucur, și mă întreb de ce. Se bucură, se bucură atât de mult, încât până la urmă mă bucur și eu. Carnea de calcan mic, spune ea, e mai delicată decât cea de calcan mare. Andrée vine s-o ajute în fiecare vineri, iar joi deja începe să se entuziasmeze. Se gân- dește la calcan și se gândește la Andrée, e așa bine crescută. O place pe Andrée, îi place felul în care îi prepară peștele cu un sos de unt și pătrunjel. Știe totul despre Andrée, știe că are doi băieți educați, cum spune ea, unul chiar se pregătește să devină avocat. Știe că soțul lui Andrée este comisar la poliția judiciară și nu aduce niciodată armele acasă. Nu vrea ca cei doi fii să se obișnuiască cu armele. Nu vrea ca cei doi fii să lucreze în poliție, a văzut prea multe. Mama înțelege. Înțelege tot sau aproape tot. Și viața lui Andrée o interesează. Da, viața oamenilor cu care intră în contact o interesează și, imediat ce i se povestește ceva cât de puțin amuzant, râde. Râde cu Samira, cu Maria, cu Sonia, râde cu toate. Toate aceste femei pe care le numim îngrijitoare. Și mama, care nu poate să facă singură mai nimic și cu siguranță nu să se spele, nici să se îmbrace și nici o grămadă de alte lucruri, are dreptul în fiecare zi la o îngrijitoare. Ele îi fac cumpărăturile, îi pregătesc prânzul și o spală. Intră încetișor în baie și se bucură. Se spri- jină de o bară de oțel și îngrijitoarea verifică
dacă apa este la temperatura potrivită, apoi îi face duș mamei cu blândețe și mama este mulțumită, se simte mai bine. N-o deranjează absolut deloc să stea goală în fața oricăreia dintre îngrijitoare. Din fericire, n-au rușinat-o niciodată aceste lucruri, nici măcar să fie văzută goală. A fost obligată să se obișnuiască. Nu același lucru s-a întâm- plat cu tata, care era foarte pudic, dar și el a trebuit să se obișnuiască când s-a îmbolnăvit. Mama este o femeie modernă și nuditatea n-o deranjează. Nu spun că este total lipsită de pudoare. Dar numai atât cât trebuie, nu mai mult. Astfel de lucruri, și în special nuditatea, n-o deranjează. N-aș zice dimpotrivă, dar uneori mă întreb. Sunt un amestec între tata și mama, uneori sunt pudică, alteori deloc. Într-o zi n-a venit nicio îngrijitoare, pentru că era Crăciunul. Atunci a trebuit s-o spăl eu. N-a fost deloc stânjenită să stea goală în fața mea. Dar eu da. Îi plăcea că o spăl eu. Mie nu. Am făcut-o, și gata. Nu i-am spus că m-a stânjenit și mi-am zis că nici n-ar trebui să mă simt stânjenită. Și nici nu m-a deranjat atât de mult. Nu cu adevărat. Doar puțin. Când vine îngrijitoarea, adică în fiecare zi în afară de Crăciun, o săpunește din cap până-n picioare, cu blândețe, ca să n-o rănească și mirosul săpunului o încântă. Inspiră și spune că miroase bine. Apoi, îngrijitoarea, oricare dintre ele, o șterge încetișor și o ajută să se îmbrace în camera ei. Doar în partea de sus. Trebuie să-i bage puloverul pe cap, apoi să-i strecoare brațul cu umărul rupt într-o mânecă, apoi a doua mânecă, apoi aproape că se descurcă, dar cineva o ajută oricum. Cu restul se descurcă singură și e mulțumită că se descurcă. ‐ O femeie geme în patul ei. Gemete ușoare și repetate. Apoi spune, oh, nu știu, nu știu. Știe oare că vorbește tare? E surdă. Fără îndoială
61
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online