68
J.-L. G.: De ce să nu porniți de la o fotografie a tatălui dumneavoastră, pe care s-o priviți îndelung? C. A.: Fotografia există, o am în minte de mult. La mine acasă sunt fotografii cu buni- cul, cu barba și tot restul. J.-L. G.: Deci punctul de plecare este o fotografie? C. A.: Da, dar și dimensiunea foarte violentă a reprezentării aspectului fizic al acestor oameni, care erau diferiți. E limpede că vederea evreilor care încă au bărbi și per- ciuni și tot restul are un efect de o extremă violență asupra celorlalți, și chiar și asupra mea. De altminteri, aceasta va fi problema mea principală în film: cum să evit folcloris- mul (pentru că multe dintre aceste imagini sunt folclorice), dar și tipul de imagini cu evrei din perioada nazistă? Vreau să exprim această dilemă și să caut altceva, nu știu exact ce. În orice caz, să scap și de imaginile tragice, și de cele folclorice. J.-L. G.: Spuneți că vreți „să scăpați de ima- gini”. Este totuși surprinzător să vrei să faci cinema pentru a scăpa de imagine. C. A.: Mi-aș dori să scap de imaginile-clișeu atașate acestui subiect. Deci nu de imagine, ci de imagini, de anumite imagini. J.-L. G.: Putem înlocui unele imagini cu altele? C. A.: Chiar dumneavoastră ați zis că nu există imagini înscrise în prealabil, iar eu zic că există. Și eu tocmai cu aceste lucruri lucrez: cu imaginea înscrisă și cu cele pe care aș vrea eu să le înscriu. J.-L. G.: Spuneți „a înscrie” mai curând decât „a arăta”. Nici măcar nu folosiți termenii de „fotografic”, „a developa” sau „tiraj”. Folosiți termeni proprii scrisului. C. A.: Da, pentru că aceasta este formula con- sacrată, „imagini înscrise în mintea cuiva”,
regăsesc; în fine, simțeam că lucrurile se vor lega: nu eram îngrijorată. Dar acum vreau să adaptez un roman. J.-L. G.: Ați zis că vă simțiți liniștită și ați vor- bit despre scris. Ați spus „liniștită”, iar eu aud „neliniște”. Vorbind despre News from Home , ați menționat doar imaginile și sunetele, nu ați vorbit nici despre liniștită, nici despre neliniște. Așa că eu mă întreb: oare acțiu- nea de a scrie nu liniștește și neliniștește în același timp? Oare textul sau scriitura nu au ceva similar drogurilor, ceva care nu există în imagini și în sunete decât atunci când redevin texte scrise? Putem simți dorința și nevoia de a lua droguri, și totodată să ne fie frică de efectul lor. Cred că oamenii au nevoie să fie totodată neliniștiți și liniștiți, mai ales creatorii și cineaștii. Cineaștii nu prea apreciază aparatul de fotografiat, pre- feră scrisul pentru că acesta le aduce deopo- trivă neliniște și liniște, ca drogurile. În timp ce imaginile înseamnă mai curând muncă: iar munca e obositoare. C. A.: Și scrisul este muncă, o muncă chiar grea. J.-L. G.: Nu cumva munca asta a fost făcută deja de milenii întregi? Nu cumva sunteți de fapt doar o mașină de scris, o mașină deja construită pentru un text deja scris? C. A.: Dar și imaginile există deja în mințile oamenilor de milenii: în orice caz, totul a fost deja făcut. Cred că toate imaginile noas- tre sunt imuabile. J.-L. G.: În ceea ce privește proiectul dum- neavoastră, aveți deja niște imagini imuabile? C. A.: Da, am imagini din copilărie. Motivul pentru care vreau să fac de fapt acest pro- iect este fiindcă e strâns legat de amintiri de-ale tatălui meu, de lucrurile pe care mi le povestea, de imaginile pe care mi le gene- rau. Dacă am ales această carte, am făcut-o pentru că nu voiam să reproduc întocmai ce mi-a povestit tatăl meu.
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online