70
lucrurile stau invers: totul este interzis, mult mai mult decât în trecut. Se spune peste tot că orice este permis, iar oamenii ajung s-o ia de bună și să spună: „Lucrurile nu mai pot continua așa, totul este permis, ce groaznic!” Chiar și Hitler… Am de mult în minte un proiect de film despre lagărele de concentrare. Tot timpul m-a surprins faptul că evreii nu l-au făcut chiar ei. C. A.: Mama mea a fost în lagăr, dar nu vor- bește niciodată despre acea perioadă. J.-L. G.: Americanii au vorbit despre lagăre. E straniu: americanii au făcut munți de bani cu filme despre cel de-al doilea război mon- dial, mult mai multe decât despre primul. Dar au așteptat totuși 35 de ani înainte de a face unul despre lagăre. Iar evreii nu l-au făcut încă. C. A.: Dar există o întreagă problematică a imaginilor la evrei: nu avem dreptul să facem imagini, e un gest transgresiv întrucât ele sunt asociate idolatriei. J.-L. G.: Și dumneavoastră vreți să faceți ges- turi transgresive? C. A.: Probabil că da. Dar de aceea încerc să adopt un stil cinematografic esențializat, fără imagini senzaționaliste. Spre exemplu, în loc să arăt un eveniment „public” prin doza lui de senzaționalism sau prin prea-pli- nul lui, eu voi povesti micro-evenimentul din margine. J.-L. G.: Când vă iese, mi se pare că dimpo- trivă, ceea ce arătați este senzațional, este încărcat cu semnificație. În Les Rendez-vous d’Anna (Întâlnirile Annei ), pe care-l consi- der foarte, foarte inegal, îmi amintesc că am remarcat un cadru, unul dintre cele mai fru- moase din tot filmul, pentru că mi s-a părut senzațional în adevăratul sens al cuvântu- lui. Cred că era o mică mișcare de trav, în momentul în care Aurore Clément trăgea o perdea în camera ei de hotel: regăseam
deopotrivă senzația tragerii perdelei - adică un eveniment profund tactil, lucruri pe care nu prea am mai avut ocazia să le vedem după încheierea perioadei mute - și prezența semnificației. Asta numesc eu imagine, sau parte dintr-o imagine, conectată cu celelalte și care nu depinde în niciun fel de scriitură. Acesta este punctul de plecare sau de sosire al cinemaului. De fapt, încercați să creați senzaționa- lul, chiar dacă plecați de la un fir de praf. Precum Chardin, dacă vreți. Putem spune despre Chardin că este un pictor al senzați- onalului. Aveți senzația de a comite o trans- gresiune sau că vă folosiți de o transgresiune când înregistrați o imagine? C. A.: Singurul mod de a evita această sen- zație este prin mizanscenă. J.-L. G.: Dar vreți s-o evitați? Sau vreți să vă folosiți de această transgresiune ca și cum ați traversa un culoar periculos, dându-vă posi- bilitatea să analizați sau să simțiți acel lucru care vă privește în chestiunea respectivă? C. A.: Ceea ce este sigur e că-mi place să filmez. J.-L. G.: Dar dacă vă place să filmați, de ce nu luați chiar în clipa asta în mână, acum că tehnologia o permite, o cameră Super8 sau un aparat foto? C. A.: Folosesc din când în când aparatul foto. J.-L. G.: Nu vă ajută la proiectul dumneavoas- tră? Sau faceți fotografii când știți deja ce veți face… C. A.: Depinde. Spre exemplu, acum reali- zez că pentru perioada 1880-1930, nu am suficiente imagini și nu reușesc să scriu din cauza asta. Să luăm de pildă începutul industrializării în zonele rurale: habar n-am cum arată o fierărie, nu am în minte imagi- nea unei fierării, a unor traverse de lemn pentru calea ferată, nu știu deloc cum se
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online