72
J.-L. G.: Aș zice că e mai puțin vorba de o persoană cât de un ansamblu de per- soane, care au un anume fel de a funcționa împreună. Ceea ce încerc să aflu este: Vă simțeați altfel și care erau deosebirile dintre siste- mele de producție la Je tu il elle și la Les rendez-vous d’Anna ? Pentru mine, eticheta de film Gaumont nu este nici bună, nici rea. C. A.: Ba da, fiindcă o opuneți situației de a „face un film liber”. J.-L. G.: Nu, tocmai ce v-am zis că nu suntem niciodată liberi: totul este interzis. Am crezut despre multe dintre filmele mele că sunt mai libere decât altele. Consider astăzi că Bande à part (O bandă aparte) și Une femme mariée (O femeie căsătorită) sunt complet dominate de sistemul de producție. Dar sunt de acord cu dumneavoastră, și eu prefer extremele: extrem de ieftin sau extrem de scump. De fapt, cred că extrem de ieftin este cinemaul de tip familial: două- trei imagini pe an, mereu aceleași. Iar ceea ce este extrem de scump nu se face nicio- dată, pentru că este prea scump. Deci nu facem decât un cinema de mijloc. Sincer, între cele treizeci de milioane de dolari ai
lui Apocalypse Now (Apocalipsul acum) și cele trei milioane de franci belgieni ai lui Je tu il elle sau ai unor filme experimentale pe care le-am făcut, nu prea este nicio diferență. C. A.: Cred că după un anumit punct, sunt atât de mulți bani, încât dispare însăși noți- unea de bani. Și te întorci la a fura imagini, ca atunci când le faci cu foarte puțini bani. Dar cu un buget mediu, trebuie să fii atât de organizat, încât nu poți fura nimic. Pentru mine, Les rendez-vous d’Anna a fost totuși un film foarte liber, în măsura în care echipa și banii nu mi-au alterat relația cu Aurore Clément. J.-L. G.: Am folosit cuvântul „liber” pentru a folosi termenii obișnuiți. În ochii mei, este la fel de peiorativ ca termenii de „stânga” sau „dreapta”. C. A.: Fie, dar să spunem că sunt lucruri în acest film pe care le-am protejat, pe care nu am lăsat să le altereze nimic, sau aproape nimic…
Interviu luat de Jean-Luc Godard lui Chantal Akerman în 15 iunie 1979 și publicat în revista Ça cinéma , din 1980, într-un moment în care Akerman se pregătea să meargă în Statele Unite ale Americii pentru a convinge finanțatori să investească în proiectele ei de adaptare a romanelor Conacul și Proprietatea de Isaac Bashevis Singer, pe care nu a reușit să le realizeze niciodată, iar Godard tocmai pregătea Passion (Pasiunea) .
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online