și publicat în timpul vieții. Tema aceasta apare explicit la nivelul diegezei unui film abia în 1980, în mediumetrajul Spune-mi ( Dis-moi ), unde își vizitează diverse mătuși evreice care au supraviețuit războiului pentru a afla povești din tinerețea lor și din timpul Holocaustului, fiind forțată de ele, la schimb, să mănânce cât mai multe bucate kocher gătite special pentru ea. Revine ulte- rior la acest subiect în tot felul de forme, cel mai direct în Povești din America: Mâncare, familie și filosofie (Histoires d ’ Amerique: Food, Family and Philosophy , 1989) și în Acolo jos ( Là-bas, 2007). Povești din America e compus din scheciuri în care diverși imi- granți evrei își povestesc, pe rând, peripețiile vieților lor americane, întreaga construcție fiind punctată de relatarea unor bancuri sau a unor farse aparținând culturii idiș. Acolo jos e unul dintre filmele-eseu importante ale cineastei, fiind prilejuit de o vizită la Tel Aviv. Comentariile narate de autoare din afara câmpului vizual sunt reflecții autobiografice pe marginea originii ei evreiești, a raportului ei și a familiei cu statul Israel, sau a situației politice a țării. Acolo jos era sintagma folosită de mama ei, Natalia, și de alți supraviețuitori ai Holocaustului, pentru a desemna gene- ric lagărele de concentrare. Însă dincolo de multiplele trimiteri directe de aici și din alte filme, întreaga operă literară și cinema- tografică a lui Akerman e legată, la mai multe niveluri, de fenomenul marginalizării. În primul rând, filmele ei sunt adesea des- pre oameni aflați în căutarea unui confort emoțional, a unui spațiu pe care să îl poată numi acasă și în care să se regăsească spiri- tual. De aceea, indiferent că vorbim despre personaje ficționale precum protagonista din Eu tu el ea , precum Anna din Întâlnirile Annei sau despre oameni reali, reprezenta- tivi pentru categorii mai largi de populație - imigranții mexicani din De cealaltă parte, nevoiți să treacă ilegal granița cu SUA pentru o viață mai bună, afro-americanii din Sud, încă discriminați, hărțuiți și chiar omorâți în plină stradă, grupurile din D ’ Est aflate într-o continuă așteptare a unor schimbări ce întârzie să apară -, filmele lui Akerman
alegorizează o stare existențială de incer- titudine, de provizorat. Spațiile traversate de protagoniști sunt alienante, în ciuda neutralității lor aparente și a aspectului lor comun. Insistența reprezentării unor locuri banale, recurența lor, le accentuează gra- dul de impersonalitate: oricât de lung și oricât de concentrat ar fi contemplate, ele nu devin automat familiare și calde, nu se transformă în acel acasă atât de mult visat. Pendularea între „acum” și „atunci”, între „aici” și „acolo”, creează un joc constant între familiar și străin, între aproprierea intimă a spațiilor parcurse și îndepărtarea de ele. Toate teritoriile vizitate de Akerman în numeroasele ei documentare de călătorie, Germania, Ucraina, Polonia, Rusia în D ’ Est, sudul Statelor Unite ale Americii în Sud, granița dintre Mexic și SUA în De cealaltă parte, ajung să evoce spații în care întregi comunități încearcă să conviețuiască și să reziste (să supraviețuiască) în fața unor ine- chități colective, de natură economică sau rasială. În Acolo jos , unde Israelul ar fi tre- buit - cel puțin, în teorie - să constituie locul cel mai apropiat de un acasă afectiv pentru o persoană cu origini evreiești, senzația de claustrare e cel mai meticulos și mai explicit construită, majoritatea cadrelor fiind filmate în interiorul unui apartament, cu jaluzelele trase, scurtele ieșiri în exterior fiind punc- tate prin comentarii din off în care e amintit pericolul de a te plimba în neștire pe străzi într-o țară aflată în permanent război. Pe de altă parte, sunt spații unde cei care le popu- lează sunt ancorați, trăiesc în prezentul lor. Se agață de ele ca de o certitudine, rutina și ritualurile lor zilnice le oferă concretețe. Doar pentru cineva aflat într-o permanentă călătorie, așa cum sunt multe dintre perso- najele lui Akerman, pentru cineva care le chestionează funcționalitatea și nu le etiche- tează automat, locurile acestea își revelează stranietatea și, în egală măsură, caracterul lor generic. Viața de zi cu zi și munca intelectuală sau creativă sunt evadările preferate de protago- niștii lui Akerman din aceste filme. Doar că niciun fel de mecanism, oricât de bine rodat
79
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online