Un jour Pina a demandé... (1983)
planului vizual static dinspre concret spre abstract - și invers. Fiecare text redat prin voice-over contribuie nu la înțelegerea și detalierea spațiului real reprezentat, ci la interiorizarea lui. Imaginile, desprinse din cotidian, sunt suficient de generice și de repetitive pentru a putea absorbi orice fel de informații. Apoi, fiecare secvență lipsită de comentarii, prin lungimea de obicei conside- rabilă și prin insistența privirii, readuce per- cepția într-un plan al prezentului și al unei realități exterioare, care își recapătă astfel consistența și o oarecare neutralitate. Însă, odată cu aceste pendulări succesive dinspre exterior spre interior - și invers -, aparența inițială a planului vizual, de realitate brută surprinsă într-un bloc spațio-temporal, se modifică și își schimbă natura, devenind o masă sau o energie tot mai eterogene și mai dificil de catalogat.
pe care nu reușesc să mi-o definesc și care se aseamănă, poate, fericirii. Dar, în unele momente, simt nevoia să mă protejez de tot ceea ce e exprimat, închizând ochii, și nu înțeleg de ce. 1 Expresiile corporale, concretizate în coregrafii, în postúri sau în mișcări mecani- zate sunt explorate din ce în ce mai explicit, începând cu anii 1980, în filmele lui Akerman. Întreaga ei operă cinematografică e mar- cată, de altfel, de o atenție intensă acordată raporturilor dintre corpuri și obiecte, dintre corpuri și spații, dintre corpuri și alte cor- puri. Încă de la primele filme e clară această preocupare, însă acolo există și alți piloni narativi care contribuie la articularea dis- cursurilor. E clar, de pildă, că fiecare gest, fiecare postúră a lui Jeanne Dielman sunt minuțios planificate și interpretate pentru
Când urmăresc un spectacol realizat de Pina Bausch, resimt o emoție foarte puternică
1 Chantal Akerman într-o scurtă și unică secvență confesio- nală din Într-o zi Pina a cerut… (1983).
85
Made with FlippingBook - professional solution for displaying marketing and sales documents online