DOSAR REMEMBER 2024
Î ntr-un an în care ciocnirea dintre un trecut demonizat și un viitor cosmetizat a pârjolit terenul actualității românești, cinematografia noastră ia acest puls accelerat, cu maxime la nivelul premiilor prestigioase câștigate și cu minime în zona debate -urilor pe marginea filmelor, unde se manifestă aceeași incomunicabilitate între actanți ca și în întreaga societate. Cel mai așteptat titlu de către marele public, Moromeții 3 , i-a dat lui Stere Gulea libertatea de a nu mai avea tutela celor două volume ale romanului lui Marin Preda, primul dintre ele ecranizat fidel și construind (în 1987) o lume care rezistă și azi, iar al doilea transpus în 2018 doar până la punctul unde biografia eroului literar Niculae Moromete devine un balast pentru demonstrația pe care și-a propus-o regizorul-activist civic, în al cărui discurs noua stângă vede „o ideologizare frustă, fără respect pentru scrii- tor” (C. Rogozanu, „Naratorul cel rău”). Înfruntarea soft dintre tânărul care se adapă de la învățătura leni- nistă fără să se îmbete (Iosif Paștina) și pater familias (curajoasă înlocuirea volubilului Victor Rebengiuc cu laconicul cârtitor Horațiu Mălăele!) se prelungește, în Moromeții 3 , cu armonia de idei între cele două generații, în favoarea celei vârstnice. Cu un look à la Marin Preda, actorul Alex Călin îl conturează pe alter egoul acestuia, prozatorul Niculae Moromete, într-o narațiune cinematografică făcută să rescrie istoria literară, cu siguranța de sine pe care o au purtătorii de torță ai „cauzelor bune”. Transformarea unui scri- itor realist-socialist într-un apostat al comunismului este urmărită analitic și credibil de către Stere Gulea, consecvent privirii în alb-negru asupra epocii, con- tinuum etic pe care îl reiterează fotografia tată-fiu din finalul filmului. O critică socială cu semn aproape schimbat e reali- zată de Radu Jude și Christian Ferencz-Flatz în filmul de montaj Opt ilustrate din lumea ideală (titlu interna- țional: Eight Postcards from Utopia ). Balansul lingvistic grăiește implicit: pentru cei doi realizatori, pseudo-uto- pia comunistă a fost înlocuită de o alta, cea a facti- cei „lumi noi” capitaliste. Potpuriul de reclame care parcurge mai mult de două decenii postdecembriste trece în revistă clișeele de mentalitate (văzute chiar ca totalitare) care ne-au bântuit: narcisism patriotard, obiectualizarea sexuală a femeii, stereotipări etnice și lista ar putea continua, teza fiind mai disimulată decât în unele filme realizate de Jude singur. Tocmai de aceea, satira rezistă și amuză inclusiv pe exegeții Fuga de utopie Dinu-Ioan Nicula
de Ana Lungu, Amar , de Diana Gavra, sau Vis. Viaţă de Ruxandra Gubernat. Din păcate, anul 2024 a inclus în repertoriu şi multe producţii româneşti „de larg consum”, în general comedii, cărora le uităm repede şi titlul. Tendinţe internaţionale Atât grija distribuitorilor de a aduce în repertoriu filme cât mai noi, cât şi programul festivalurilor internaţionale de pe teritoriul nostru (vezi TIFF, Les Films de Cannes à Bucarest, Animest, One World Romania, Festivalul Filmului Francez, BIFF, BIEFF şi altele) au făcut să fim foarte la curent cu evoluţiile internaţionale. Am observat, aşadar, locul din ce în ce mai vizibil al filmelor independente în palmaresul de la Cannes (vezi câştigătorul Palme d’Or, Anora , de Sean Baker, devenit, între timp, câştigător a cinci Premii Oscar, printre care trofeul cel mare), pozi- ţia din ce în ce mai solidă a documentarului (vezi Dahomey , de Mati Diop, Ursul de Aur la Berlinala de anul trecut), dar şi respectul faţă de opera unor autori intraţi în conştiinţa cinefilă mondială (vezi Camera de alături , de Pedro Almodóvar, Leul de Aur la Veneţia). Mi s-a cerut un top ten al filmelor majore ale anului trecut de către revista internaţională „Senses of Cinema”, apărut în al doilea număr pe 2025, şi îl reiau tel quel : 1. The Room Next Door (Pedro Almodóvar) 2. Anora (Sean Baker) 3. Flow (Gints Zilbalodis) 4. Juror #2 (Clint Eastwood) 5. Inside Out 2 (Kelsey Mann) 6. Dahomey (Mati Diop) 7. Anul Nou care n-a fost ( The New Year That Never Came , Bogdan Mureşanu) 8. Algo viejo, algo nuevo, algo prestado ( Something Old, Something New, Something Borrowed , Hernán Rosseli) 9. Youth/Hard Times (Wang Bing) 10. The Seed of the Sacred Fig (Mohammad Rasoulof) Privind acest top, putem remarca faptul că majo- ritatea titlurilor se află, la un capitol sau altul, pe lista nominalizărilor la Oscar, după ce unele au obţinut deja premii la alte competiţii importante, precum Globurile de Aur, BAFTA sau César. Aş mai remarca, înainte să închei, că 2024 a fost şi anul animaţiei, cu recorduri de box-office precum Inside Out 2 (1,7 miliarde de dolari worldwide ), dar şi de stimă – vezi succesul producţiei letone Flow , de Gints Zilbalodis. Acest din urmă titlu a devenit câştigătorul Oscarului pentru Cel mai bun lungmetraj de animaţie din 2024 şi a fost inclus, anul acesta, în repertoriul sălilor din România.
Nr. 1 | 2025 9
Made with FlippingBook - PDF hosting